Seria de Opere ale lui Sigmund Freud, tradusă de Editura Trei din ’99 încoace, a ajuns la ultimul volum. Ultima apariţie din serie nu este nici tematică, dar nici introductivă. Cel de-al şaptesprezecelea tom include texte inedite chiar şi pentru cei iniţiaţi într-ale psihanalizei. Unul dintre acestea este „proiectul de psihologie” scris de Freud în perioada de dinaintea fundamentării psihanalizei, iar un alt text inedit constă în notiţele originale care stau la baza descrierii celebrului caz al „omului cu şobolani”. Intitulat Proiect de psihologie, ultimul tom din seria Freud mai cuprinde câteva pagini dedicate onaniei, precum şi un proiect, datat 1915, referitor la nevrozele de transfer.
Cât priveşte ineditul „Proiect de psihologie”, merită amintit că el este redactat în 1895, fiind dominat mai degrabă de o tratare „behavioristă” a nevoilor noastre ori a stărilor conştiente. De altfel, la acea dată Freud era interesat de teme preponderent medicale, cum sunt afazia, electroterapia sau anestezia locală realizată cu ajutorul cocainei, după cum aflăm din „Autobiografia” sa din 1925, publicată în penultimul volum al seriei de Opere. Prin urmare, în proiect e prezent mai curând neuropatologul vienez şi nu psihanalistul cu care ne-am obişnuit. Indiferent dacă vorbeşte despre foame sau iubire, inhibiţie sau vis, Freud ţine cu tot dinadinsul să lege viaţa psihică de activitatea neuronală şi de influenţele mediului.
Conştiinţa este latura subiectivă a unor părţi a proceselor fizice din sistemul nervos,
spune Freud referindu-se în special la clasa specială a neuronilor
ale căror stări de excitaţie produc diferite calităţi, adică sînt senzaţii conştiente.
Durerea sau plăcerea, dorinţa sau satisfacerea, plus toate celelalte afecte sunt reduse la nişte procese neuro-fiziologice, ceea ce explică de ce Freud însuşi va trece sub uitare „Proiectul de psihologie” pus pe hârtie cu doar cinci ani înainte de scrierea volumului care dă startul psihanalizei, anume Interpretarea viselor.
Volumul Proiect de psihologie mai include, după cum spuneam, notiţele rămase în urma şedinţelor de terapie cu pacientul botezat „omul cu şobolani”. În „Cuvânt înainte”, editorul Vasile Dem. Zamfirescu atrage atenţia asupra câtorva genuri de intervenţii terapeutice de care Freud însuşi se va disocia ulterior. De exemplu, psihanalistul vienez tolerează cu greu transferul negativ al pacientului, vrea să-l manipuleze sau chiar se apucă să-i explice pacientului elemente de teorie psihanalitică, observă Zamfirescu. Iată un exemplu:
I-am explicat la începutul orei termenul de rezistenţă, când a menţionat că are multe de depăşit în el dacă trebuie să comunice cele trăite,
povesteşte Freud cu referire la una dintre şedinţele din 1907.
În fine, volumul Proiect de psihologie mai cuprinde proiectul celui de-al doisprezecelea studiu metapsihologic din 1915, intitulat „Viziune de ansamblu asupra nevrozelor de transfer”. Interesante sînt aici paralele dintre evoluţia umanităţii şi cea a psihicului uman, altfel spus dintre filogenie şi dezvoltarea individuală. Similarităţile dintre omul preistoric şi devenirea eului amintesc de Totem şi tabu şi au o clară deschidere culturală. Figura tatălui primordial este, şi aici, esenţială în retrasarea originii culturale a nevrozelor, dar şi a fenomenelor simbolice mai recente.
De pildă, alternarea creştină a doliului pricinuit de moartea Domnului cu bucuria triumfului la Învierea sa îşi găseşte un corespondent nu doar în „alternanţa caracteristică dintre depresie şi dispoziţia foarte bună” (tulburare maniaco-depresivă, i-am spune azi), dar şi în evenimentul preistoric originar. Practic, ceremonialul creştin repetă
în direcţie opusă comportamentul membrilor clanului de fraţi după ce l-au învins şi ucis pe tatăl primordial: triumf asupra morţii lui şi apoi doliu din cauza ei, căci doar îl cinstiseră cu toţii ca model.
Volumul Proiect de psihologie care încheie seria Freud este pe de o parte un bonus oferit celor interesaţi de textele inedite ale psihanalistului, dar şi încheierea unui proiect ambiţios pornit de Editura Trei: publicarea, în limba română, a primei selecţii consistente din operele freudiene.
...va solicităm sprijinul, dragă cititoare, dragă cititorule. Audiența noastră a crescut foarte mult, cu deosebire în ultima vreme. Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o publicație online unică, din câte cunoaștem, prin profil editorial, format și continuitate. Din 2007, am publicat mii de articole, eseuri, interviuri, știri, corespondențe și transmisiuni de la evenimente locale, naționale și internaționale, recenzii și cronici, anchete, sinteze și dosare, pictoriale, sondaje, opinii și comentarii - scrise, video, audio și grafice, de psihanaliză și psihoterapie de varii orientări, de psihiatrie, psihologie și dezvoltare personală, dar și sociale, educaţionale şi comunitare, pentru drepturile omului şi nediscriminare, culturale, literare și artistice, istorice și filosofice. Realizarea lor a presupus, cale de mulți ani, o muncă enormă, uneori „la foc continuu” ori „în direct”, consacrând nopți, weekend-uri și vacanțe. Au fost necesare felurite resurse, implicare și bani, toate în regim de voluntariat.
Faptul că ne citiți și că reveniți mereu ne încurajează și ne arată că suntem pe drumul bun. Ca publicație de tip magazin independentă editorial, nefinanţată, apărând într-o piață media vastă și cu mari resurse, avem nevoie de susținerea dv. pentru a face mai departe jurnalism psi de calitate. Fiecare contribuție de la dv., mai mare sau mai mică, este foarte importantă pentru a putea continua. Susţineţi Cafe Gradiva cu 1 euro sau mai mult - durează doar un minut. Vă mulţumim!
Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este un magazin online de psihologie, psihoterapie, psihanaliză şi psihiatrie şi cu deschidere spre sfera artistică şi culturală, educaţională, socială şi a proiectelor comunitare.
Cât priveşte ineditul „Proiect de psihologie”, merită amintit că el este redactat în 1895, fiind dominat mai degrabă de o tratare „behavioristă” a nevoilor noastre ori a stărilor conştiente. De altfel, la acea dată Freud era interesat de teme preponderent medicale, cum sunt afazia, electroterapia sau anestezia locală realizată cu ajutorul cocainei, după cum aflăm din „Autobiografia” sa din 1925, publicată în penultimul volum al seriei de Opere. Prin urmare, în proiect e prezent mai curând neuropatologul vienez şi nu psihanalistul cu care ne-am obişnuit. Indiferent dacă vorbeşte despre foame sau iubire, inhibiţie sau vis, Freud ţine cu tot dinadinsul să lege viaţa psihică de activitatea neuronală şi de influenţele mediului.
I will not miss this for the world…