Comunitatea psihanaliştilor din România a pornit în acest an două proiecte majore. În toamnă, va organiza un colocviu internaţional dedicat urii şi violenţei. Aşezat sub Înaltul Patronaj al Preşedintelui României, evenimentul e prefaţat de un alt proiect temerar de natură editorială. Primul număr din Revista Română de Psihanaliză a ieşit de curând de sub tipar sub condiţii grafice excelente, dar şi cu o structură specifică publicaţiilor academice internaţionale. În editorial, psihanalistul Vasile Dem. Zamfirescu aminteşte tentativele anterioare de editare a unei astfel de reviste de nişă. În perioada interbelică au fost două încercări, ambele sfârşind odată cu numărul de debut. Apoi, între 1994 şi 2000, comunitatea psihanalitică a editat revista Psihanaliza, dar aceasta avea o finalitate oarecum diferită, legată de popularizarea acestei discipline.

În schimb, proaspăta Revistă Română de Psihanaliză doreşte

să stimuleze publicarea rezultatelor ştiinţifice a psihanaliştilor români şi ajute la mai buna conectare la mişcarea psihanalitică internaţională, 

precizează Vasile Dem. Zamfirescu. O iniţiativă binevenită, de vreme ce la noi mai există şi alte reviste dedicate unor domenii specifice, cum sunt psihologia cognitivă ori psihologia muncii. Revista Română de Psihanaliză cuprinde numai articolele în limbi străine (mai ales în franceză) şi este împărţită în câte o secţiune teoretică, aplicată, clinică, plus recenziile unor titluri autohtone. Peste jumătate dintre autori sunt profesori străini care predau la instituţii prestigioase din Franţa şi Italia.

Cititi despre Psihanaliza, Sigmund Freud, freudismul si psihanalistii

Secţiunea de psihanaliză clinică e deschisă de studiul lui Didier Lauru, psihiatru parizian specializat în problemele adolescenţilor. Autorul vorbeşte despre binecunoscuta dragoste pasională şi precizează că, în ciuda relaxării tabuurilor sexuale, adolescentul de azi nu poate sări peste etapele esenţiale ale dezvoltării subiectivităţii sale. Una dintre aceasta este tocmai iubirea idealizantă, cea în care inaccesibilitatea celuilalt devine o şansă pentru subiectivare. Cadrele procesului terapeutic sunt puse în discuţie de Vera Şandor care se referă la relaţia dintre experienţa terapeutului şi concluziile teoretice trase de aici, precum şi de Brânduşa Orăşanu, care vorbeşte despre modul în care simpatiile politice ale terapeutului (în speţă ale celui est-european) pot disturba intervenţia terapeutică.

Secvenţa teoretică din Revista Română de Psihanaliză include un studiu provocator semnat de Jacques André, profesor de psihopatologie la Universitatea Paris VII, tradus în română cu volumul Psihanaliza şi sexualitatea feminină. André încearcă să elibereze conceptul freudian de „regresie” de determinările temporale precise afirmând că

regresia nu ştie ce este timpul

şi că

ea ne duce în nişte locuri fixe, pe care nu le-am părăsit niciodată, semnalând prezenţa formelor celor mai primitive. 

Mai departe, italianul Antonino Ferro scrie despre interpretarea visurilor, iar problema dependenţei şi a parazitării psihice este disecată de Cléopâtre Athanassiou, specialistă în terapia copiilor aflaţi la vârste mici. Necesitatea separării de autoritatea parentală (la propriu sau în sensul autorităţii maestrului) este discutată de Nadia Bujor, terapeut stabilit în Franţa şi iniţiator al prezentei reviste. Pretextul specialistei îl reprezintă ruptura doctrinară dintre Freud şi Ferenczi. În fine, din secţiunea teoretică mai amintim studiul lui François Marty, dedicat adolescenţilor dependenţi de alcool.

Ipoteza noastră este că această adicţie e dezvoltată doar pentru a evita confruntarea cu depresia, 

spune autorul, profesor la Universitatea Paris V.

Secţiunea de psihanaliză aplicată este acoperită de un singur studiu semnat de Valentin Protopopescu şi dedicat refugiului în filosofie practicat de Cioran. Revista Română de Psihanaliză se încheie cu recenziile unor volume publicate în ultimii ani de psihanaliştii autohtoni, precum Eugen Papadima, Vera Şandor sau Matei Georgescu.

Victor Popescu