Sute de site-uri care iti promit fericirea in dragoste in cativa pasi simpli. Te inregistrezi, iti completezi profilul, incarci o poza sau doua si puff… te-ai cuplat ! Simplu ca buna seara. Nu ca buna ziua, pentru ca, probabil, cele mai frecvente astfel de incercari se petrec in timp ce peste creierele noastre se aseaza culorile neclare si incetosate ale amurgului.
Mii de utilizatori pe care poti sa-i accesezi, sa vorbesti cu ei pe chat, sa le trimiti sarutari online, sa le vizualizezi profilele si minunatele fotografii. Chestionare de compatibilitate, formulare sofisticate de cautare… ce varsta, ce culoare a parului, ce venit, ce studii, ce greutate, cate perne, ce medie la geogra’ pe-al doilea… Cu cat mai multe criterii, cu-atat mai multe sanse de succes.
Din aceste siteuri nu lipsesc sub nici o forma povestile de succes ale utilizatorilor cuplati. El : fire_soul34, Ea lost_heaven25. Oracolul siteului le-a prevazut un grad de compatilitate de 84 de procente. Amandurora le plac papagalii. S-au cunoscut online, au discutat trei saptamani si patru zile, dupa care au luat decizia fericita sa se intalneasca. In mod evident, fiecare dintre ei arata mult mai bine ca in poza si a dat dovada de mult mai mult spirit decat in discutiile de pe chat. Au tatonat terenul inca 6 luni, dupa care au decis sa se casatoreasca. Acum sunt fericiti in apartamentul lor de 2 camere de pe Stefan cel Mare si vor sa faca un copil. Ocazional, el inca ii mai aduce flori. Si… era sa uit, au papagali.
Cu adevarat mirific, isi spune orice single, care si-a investit sperantele in aceasta nisa de posibilitati. Plaseaza toate sperantele in apasarea butonului de search si parcurge cu incarcatura afectiva lista de rezultate. Bogatie! Blonda 18 ani – single. Bruneta 24 – single. Roscata spun-mai-incolo – single… Unde iti apleci ochii, o noua posibilitate.
Ceea ce nu apare pe site este ca sweet_lolita sforaie cand doarme, rose_25 face dezacorduri cand vorbeste si lion_45 are probleme de erectie. Ascunse prin faldurile opace ale internetului sunt si foste sau actuale neveste, timiditati nemarturisite, cateva instante de sindrom Tourette, „neglijabile” marje de eroare in ce priveste varsta, circumferinte onorabile si picioare unul mai scurt decat altul. Mici detalii pe care chestionarele indelung migalite si atent rafinate le lasa sub tacere. Daca le privesti lucid, campurile unui formular de profil sunt selectionate astfel incat ori sa avantajeze, ori sa fie cel putin neutre. In cazul unor intrebari cu raspunsuri posibil incomode, se prezinta cu delicatete optiunea „spun mai incolo”.
Ce se-ntampla, doctore?
Facil si la mintea cocosului: un mic transfer. Fara sa isi dea seama, userul incalzit isi proiecteaza toate dorintele si le leaga de persoana virtuala. Inchizi ochii inconstient si nu vezi sub nici o forma ceea ce ramane nespus. Ba, mai mult, intelegi ceea ce s-a spus exact in forma convenabila tie. Iti creezi inconstient o imagine infestata de propria configuratie psihica, de propriile nevoi si asteptari si investesti cu incredere emotii, sperante, sentiment.
Nu e nevoie sa fii un savant ca sa prevezi ca majoritatea interactiunilor vor capata in mintea utilizatorului o forma astfel incat sa ii confirme subliminal pachetul de trasaturi deja existent acolo. Si, iarasi, nu e nevoie sa fii cine stie ce statistician cu diploma ca sa prezici ca o intalnire intr-un cadru nonvirtual are foarte mari sanse sa se soldeze cu o grava dezamagire.
Astfel, o relatie cu o persoana imaginara este deosebit de periculoasa. Poti persista in greseala luni de zile, omitand detalii, crezand cu naivitate in inocenta persoanei de la capatul celalalt al internetului, investindu-te afectiv si dezvaluindu-ti trasaturi intime, numai ca sa afli la momentul adevarului ca ceea ce credeai ca se va concretiza intr-o frumoasa poveste de dragoste se risipeste, iar in urma ei raman false amintiri, colectii intregi de conversatii text, vrafuri de e-mailuri si o stranie senzatie de vid interior.
Ce e de facut?
Ei bine… ar trebui procedat cu foarte multa atentie, prudenta si luciditate. Trebuie avut permanent in vedere faptul bine cunoscut ca lucrurile nu sunt asa cum par. Bunaoara ca blonda – 18 ani poate insemna sexy, dezinhibata si proaspata, dar si carna, bondoaca si suparacioasa. Nu trebuie niciodata uitat faptul ca persoana virtuala poate fi extrem de diferita de persoana reala si ca, in momentul in care filtrezi informatiile furnizate pe internet, mai pui si de la tine o idee, un gand, o dorinta arzatoare. Delimitarea cat mai precisa intre ceea ce stii si ceea ce presupui este un deziderat in interactiunile online. De asemenea, in momentul in care realitatea bate la usa, ea trebuie primita. Amagirea trebuie sa fie inhibata cu fermitate, si trebuie plasat frontal curajul de a vedea lucrurile asa cum sunt, nu cum apareau online, sau cum le-a ilustrat fantezia fiecaruia.
In continuare va recomand spre lecturare The Final Showdown Between In-Person and Cyberspace Relationships – un articol de referinta in care se analizeaza avantajele unei relatii non-virtuale si se clasifica diferentele dintre relatiile virtuale si cele reale. Autorul acestui articol este Jon Suler, de asemenea autor al cartii The Psychology of Cyberspace pe care o recomand cu caldura si pe care o puteti citi in intregime online.
Happy dating!
Anamaria Ivan
Abonaţi-vă la newsletter Cafe Gradiva
Primiţi în email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
...va solicităm sprijinul, dragă cititoare, dragă cititorule. Audiența noastră a crescut foarte mult, cu deosebire în ultima vreme. Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o publicație online unică, din câte cunoaștem, prin profil editorial, format și continuitate. Din 2007, am publicat mii de articole, eseuri, interviuri, știri, corespondențe și transmisiuni de la evenimente locale, naționale și internaționale, recenzii și cronici, anchete, sinteze și dosare, pictoriale, sondaje, opinii și comentarii - scrise, video, audio și grafice, de psihanaliză și psihoterapie de varii orientări, de psihiatrie, psihologie și dezvoltare personală, dar și sociale, educaţionale şi comunitare, pentru drepturile omului şi nediscriminare, culturale, literare și artistice, istorice și filosofice. Realizarea lor a presupus, cale de mulți ani, o muncă enormă, uneori „la foc continuu” ori „în direct”, consacrând nopți, weekend-uri și vacanțe. Au fost necesare felurite resurse, implicare și bani, toate în regim de voluntariat.
Faptul că ne citiți și că reveniți mereu ne încurajează și ne arată că suntem pe drumul bun. Ca publicație de tip magazin independentă editorial, nefinanţată, apărând într-o piață media vastă și cu mari resurse, avem nevoie de susținerea dv. pentru a face mai departe jurnalism psi de calitate. Fiecare contribuție de la dv., mai mare sau mai mică, este foarte importantă pentru a putea continua. Susţineţi Cafe Gradiva cu 1 euro sau mai mult - durează doar un minut. Vă mulţumim!
Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este un magazin online de psihologie, psihoterapie, psihanaliză şi psihiatrie şi cu deschidere spre sfera artistică şi culturală, educaţională, socială şi a proiectelor comunitare.
Da, am nimerit gresit postarea… sper ca nu si interpretarea. Daca procentul de relatii reusite care incep online e mic sau foarte mic (inclin sa cred asta; exista oare statistici?), asta ar insemna ca debutul lor – online – nu le favorizeaza, deci acest debut si activitate online au de fapt ca scop altceva decat realizarea relatiei (chiar daca declaratiile explicite sunt altele – ma refer la scopurile inconstiente).
sa fiu sigura ca inteleg. spui ca relatia esueaza pentru ca in acest esec se ascunde implinirea unui scop inconstient, sau ca scopul inconstient se implineste pe parcursul interactiunii online si-atunci relatia concreta nu-si mai are sensul?
in ambele cazuri, care ar putea fi acest scop inconstient?
Cam asta spun. Scopul inconstient? Depinde de la caz la caz. Ca fenomen social cred pot fi decelate unele tendinte interpretabile, dar ne-ar trebui cifre concrete.
Pe ansamblu, datingul online pare mai degraba flirt (joc) sau platonism (sublimare), decat relatie in realitate si de durata.
da, interactiunea pe situri de dating are si un aspect ludic, avantajat de anonimitate. Pe internet poti sa intri in pielea oricarui personaj, sa joci diferite roluri, sa iti asumi identitati false… Practic te poti lasa foarte usor purtat de fantezie, sa vezi unde duce asta si sa te bucuri de placerea de moment, fara sa te gandesti la ce se va intampla mai departe. Faza neplacuta este ca… deh, nu declari asta sus si tare, si iese cu neplacere daca cineva te ia in serios, si ajunge sa se implice.
cat despre aspectul platonic… nu as fi asa de sigura. S-ar putea (nu stiu statistici, dar stiu povesti) ca multe dintre relatiile purtate pe internet sa aiba o pronuntata tenta erotica, datorita efectului de dezinhibitie. Pe internet oamenii flirteaza mult mai usor, schimba poze nud, fac dezvaluiri intime, sex virtual, stau de vorba cu web-cam-ul pus pe organele genitale, se masturbeaza online…
Da, e adevarat ca internetul favorizeaza promiscuitatea sexuala. Dar e o sexualitate fara riscuri, pentru ca de la distanta, cu posibilitatea de a fi controlata, cu atata implicare graduala cata doreste fiecare – evident, in alte conditii decat cele din viata reala. O promiscuitate igienica, o contradictie in termeni. Fiecare poate ramane in coconul sau narcisic, controlandu-si investitiile.
Cred altfel ca exista si relatii platonice pe internet. Sunt multe povesti epistolare online abundand in metafore, poezii, vise, reverii, confesiuni spirituale, marturisiri autobiografice dramatice si de credinta, filosofii personale, rememberuri, autoanalize etc. Probabil ca aceste relatii de intensa sublimare au mai putine sanse sa se transforme in realitate senzoriala. Dupa cum e posibil ca si cele foarte pronuntat sexuale in mediul online sa aiba aceeasi problema, fiind foarte investite fantasmatic. Citind formele pe care le descrii, imi vine in minte ce se spune in genere despre voyeuristi: Nu pot sa aiba o relatie directa, in praesentia, ci interpun imaginea intre ei si obiectul dorintei lor.
da, e posibil ca impulsul erotic sa fie sublimat, iar interactiunea sa capete forma unei relatii de tip victorian. dar cred totusi ca se intampla destul de rar, si mai mult intre indivizi mai degraba schizoizi, care folosesc internetul ca intermediar, fiindu-le prea teama de relatia fatza in fatza. Intocmai ca voyeurii, dupa cum bine ai mentionat.
Chiar acum mi-am amintit de o prietena care a avut parte de o asemenea istorisire, pe un site de dating, in care discutase pur platonic cu un individ. S-au si intalnit, tipul i-a facut surpriza placuta de a-i aduce cadou o carte fata de care ea isi manifestase interesul, dar… aici s-a oprit totul. Nu a mers, din pacate, dar nu mi-a dat detalii mai multe.
Cred ca m-ar interesa sa citesc un succes-story cu tema asta.
Ana, ai spus la un moment dat de „luciditate”. In momentul in care propria dorinta este foarte puternica, luciditatea (priza cu realitatea) apare in pericol oricum inabusita de fantasme…, daramite in spatiul virtual care iti lasa atata loc… Pare-mi-se ca trebuie sa fii foarte constient de limitele dorintei tale ca sa nu o substitui realitatii celuilalt…
Dupa o cana mare de cafea, jumatate de pachet de tigari, o noua vizionare a filmului „Coffee and Cigarettes” (deh, mi-ati facut pofta 😉 ) iacata catadicsesc si eu sa-ti raspund. Era sa uit: @Georgiana
da, in spatiul virtual iti proiectezi fantasmele asupra celuilalt, incepi sa iti inchipui ce crede, ce vrea, ce simte si ce isi inchipuie el despre ce crezi, ce vrei, ce simti tu. Cele doua realitati, a ta si a celuilalt se confunda, se intrepatrund. Intri intr-o simbioza subiectiva foarte stranie. Si se petrece de ambele parti. Pare-mi-se ca se cheama „folie a deux”…
Iar cand cele doua realitati se ciocnesc una de cealalta in… realitate cred ca se intampla ca in „Pasarile” lui Hitchcock. (a propos de asta, ati observat ca dupa lupte seculare cu pasarile, insangerata, ciufulita si ravasita, eroina are toturi ciorapii intacti?? hmmm… asta da abilitate feminina) Revenind… cred ca cei doi protagonisti ai cuplului virtual functioneaza fuzional, fiecare proiectand asupra celuilalt, si interpretand inputul de la celalalt astfel incat sa se plieze peste fantasmele sale inconstiente. Dupa cum bine spui, Georgiana, spatiul virtual este foarte generos in privinta asta.
Da, am nimerit gresit postarea… sper ca nu si interpretarea. Daca procentul de relatii reusite care incep online e mic sau foarte mic (inclin sa cred asta; exista oare statistici?), asta ar insemna ca debutul lor – online – nu le favorizeaza, deci acest debut si activitate online au de fapt ca scop altceva decat realizarea relatiei (chiar daca declaratiile explicite sunt altele – ma refer la scopurile inconstiente).
sa fiu sigura ca inteleg. spui ca relatia esueaza pentru ca in acest esec se ascunde implinirea unui scop inconstient, sau ca scopul inconstient se implineste pe parcursul interactiunii online si-atunci relatia concreta nu-si mai are sensul?
in ambele cazuri, care ar putea fi acest scop inconstient?
Cam asta spun. Scopul inconstient? Depinde de la caz la caz. Ca fenomen social cred pot fi decelate unele tendinte interpretabile, dar ne-ar trebui cifre concrete.
Pe ansamblu, datingul online pare mai degraba flirt (joc) sau platonism (sublimare), decat relatie in realitate si de durata.
da, interactiunea pe situri de dating are si un aspect ludic, avantajat de anonimitate. Pe internet poti sa intri in pielea oricarui personaj, sa joci diferite roluri, sa iti asumi identitati false… Practic te poti lasa foarte usor purtat de fantezie, sa vezi unde duce asta si sa te bucuri de placerea de moment, fara sa te gandesti la ce se va intampla mai departe.
Faza neplacuta este ca… deh, nu declari asta sus si tare, si iese cu neplacere daca cineva te ia in serios, si ajunge sa se implice.
cat despre aspectul platonic… nu as fi asa de sigura. S-ar putea (nu stiu statistici, dar stiu povesti) ca multe dintre relatiile purtate pe internet sa aiba o pronuntata tenta erotica, datorita efectului de dezinhibitie. Pe internet oamenii flirteaza mult mai usor, schimba poze nud, fac dezvaluiri intime, sex virtual, stau de vorba cu web-cam-ul pus pe organele genitale, se masturbeaza online…
Da, e adevarat ca internetul favorizeaza promiscuitatea sexuala. Dar e o sexualitate fara riscuri, pentru ca de la distanta, cu posibilitatea de a fi controlata, cu atata implicare graduala cata doreste fiecare – evident, in alte conditii decat cele din viata reala. O promiscuitate igienica, o contradictie in termeni. Fiecare poate ramane in coconul sau narcisic, controlandu-si investitiile.
Cred altfel ca exista si relatii platonice pe internet. Sunt multe povesti epistolare online abundand in metafore, poezii, vise, reverii, confesiuni spirituale, marturisiri autobiografice dramatice si de credinta, filosofii personale, rememberuri, autoanalize etc. Probabil ca aceste relatii de intensa sublimare au mai putine sanse sa se transforme in realitate senzoriala. Dupa cum e posibil ca si cele foarte pronuntat sexuale in mediul online sa aiba aceeasi problema, fiind foarte investite fantasmatic. Citind formele pe care le descrii, imi vine in minte ce se spune in genere despre voyeuristi: Nu pot sa aiba o relatie directa, in praesentia, ci interpun imaginea intre ei si obiectul dorintei lor.
da, e posibil ca impulsul erotic sa fie sublimat, iar interactiunea sa capete forma unei relatii de tip victorian. dar cred totusi ca se intampla destul de rar, si mai mult intre indivizi mai degraba schizoizi, care folosesc internetul ca intermediar, fiindu-le prea teama de relatia fatza in fatza. Intocmai ca voyeurii, dupa cum bine ai mentionat.
Chiar acum mi-am amintit de o prietena care a avut parte de o asemenea istorisire, pe un site de dating, in care discutase pur platonic cu un individ. S-au si intalnit, tipul i-a facut surpriza placuta de a-i aduce cadou o carte fata de care ea isi manifestase interesul, dar… aici s-a oprit totul. Nu a mers, din pacate, dar nu mi-a dat detalii mai multe.
Cred ca m-ar interesa sa citesc un succes-story cu tema asta.
Ana, ai spus la un moment dat de „luciditate”. In momentul in care propria dorinta este foarte puternica, luciditatea (priza cu realitatea) apare in pericol oricum inabusita de fantasme…, daramite in spatiul virtual care iti lasa atata loc… Pare-mi-se ca trebuie sa fii foarte constient de limitele dorintei tale ca sa nu o substitui realitatii celuilalt…
Dupa o cana mare de cafea, jumatate de pachet de tigari, o noua vizionare a filmului „Coffee and Cigarettes” (deh, mi-ati facut pofta 😉 ) iacata catadicsesc si eu sa-ti raspund. Era sa uit: @Georgiana
da, in spatiul virtual iti proiectezi fantasmele asupra celuilalt, incepi sa iti inchipui ce crede, ce vrea, ce simte si ce isi inchipuie el despre ce crezi, ce vrei, ce simti tu. Cele doua realitati, a ta si a celuilalt se confunda, se intrepatrund. Intri intr-o simbioza subiectiva foarte stranie. Si se petrece de ambele parti. Pare-mi-se ca se cheama „folie a deux”…
Iar cand cele doua realitati se ciocnesc una de cealalta in… realitate cred ca se intampla ca in „Pasarile” lui Hitchcock. (a propos de asta, ati observat ca dupa lupte seculare cu pasarile, insangerata, ciufulita si ravasita, eroina are toturi ciorapii intacti?? hmmm… asta da abilitate feminina)
Revenind… cred ca cei doi protagonisti ai cuplului virtual functioneaza fuzional, fiecare proiectand asupra celuilalt, si interpretand inputul de la celalalt astfel incat sa se plieze peste fantasmele sale inconstiente. Dupa cum bine spui, Georgiana, spatiul virtual este foarte generos in privinta asta.
Si… era sa uit! noapte buna!