Curs de formare în psihoterapie psihanalitică & Curs de formare în consiliere psihologică psihodinamică - ÎNSCRIERI 2022

  • Despre
  • Autori
  • Parteneri
  • Scrie la noi
  • Promovează
  • Newsletter
  • Contact
Sustine Gradiva
 
Cafe Gradiva
Cauta terapeut
Promovează-ţi evenimentul
  • Prima pagină
  • Ştiri
  • Evenimente
  • Psi
    • Psihoterapie
    • Psihanaliză
    • Psihiatrie
    • Psihologie
  • Cultură
  • Societate
  • Podcast
No Result
View All Result
Cauta terapeut
Promovează-ţi evenimentul
  Curs de formare în psihoterapie psihanalitică & Curs de formare în consiliere psihologică
– înscrieri 2022 >>>
No Result
View All Result
Cafe Gradiva
No Result
View All Result
Caută terapeut | Promovează-ţi evenimentul
Home Cafe Gradiva

Good–Bye, Lenin! Rămas bun, tătucă!

Cafe Gradiva by Cafe Gradiva
in Cafe Gradiva
1
Good–Bye, Lenin! Rămas bun, tătucă!
Share

Citeştedespre

Noi Dostoievski sado-masochism

Noi, Dostoievski (altă introducere în sado-masochism)

22 iunie 2022
Auguste Derer boala Alzheimer

Boala Alzheimer în România şi un dosar medical crezut pierdut (al primei paciente din lume cu Alzheimer)

1 aprilie 2022
Oedip Conversatia Coppola psihanaliza

Muzică psihanalitică (pentru tot felul de Oedipi). Conversaţia (1974)

3 ianuarie 2022
În cazul turnării unui film, cu toate că este o întreprindere colectivă, ponderea cea mai însemnată a proiecţiilor fantasmatice din Inconştient o au scenaristul şi regizorul. La fel ca scriitorii creatori (Freud 1907), aceştia îşi transpun fantasmele într-o montare asemănătoare unui vis diurn. De asemenea, Mircea Eliade în Sacrul si profanul (1957) scrie despre cinematografie ca fiind o “fabrică de vise”.

Se poate face o analogie între vis şi cinematografie pentru că procedeele filmice sunt apropiate de travaliul visului. Acest travaliu inconştient ascultă de anumite legi care sunt: condensarea, deplasarea, reprezentarea (figurabilitatea), descrise de Freud în Interpretarea viselor (1900). Tehnica filmului are posibilitatea de a trece foarte rapid de la un plan la altul, fără să apară elaborarea reflexiv-organizată din literatura romanului clasic, totodată existând şi romane care prin stil se apropie de cinematografie (vezi scrierile suprarealiste). Sunt şi unele filme de regizori (Fellini, Buñuel) a căror manieră de a vorbi în imagini este mai aproape de procesele primare ale gândirii, caracterizate printr-o stare de energie psihică liberă, reprezentările nefiind legate între ele.

Astfel, un film se poate înţelege şi dintr-o perspectivă psihanalitică ca un demers care îmbogăţeşte cunoasterea, neştirbind deloc valoarea artistică. Am ales spre exemplificare filmul Good-Bye Lenin! în regia lui Wolfgang Becker, cu un titlu care include elemente de realitate (evenimentele din 1989 în Europa de Est), pe care sunt structurate diferite fantasme, demonstrându-se totodată că percepem realitatea în funcţie de dorinţele noastre inconştiente.

Filmul debutează cu scene idilice, de vacanţă în familie, cu tatăl care îşi filmează proprii copii jucându-se. La un moment dat, părintele îşi exercită autoritatea lovind mâna băiatului care vrea să înfulece prăjitura. Figura tatălui nu intră în cadru, nu este văzut, dar el este auzit, ceea ce ne sugerează de la început o paradoxală “prezenţă-absenţă” a acestuia. Urmează secvenţe cu un prim cosmonaut est-german în spaţiu, pe care personajul central al filmului, Alexander Kerner, îl idealizează, identificându-se cu eroul (el se costumează în rachetă):

Când am să fiu mare o să ajung printre stele şi am să-i fac mamei cu mâna de acolo.

O replică ce ne induce o dorinţă de seducţie având la bază un complex oedipian, pentru că Alex priveşte fascinat eroul copilăriei la TV cum acesta vorbeşte despre nunta cosmică între Moş Ene (Herr Sandman) şi Maşa (păpuşa rusească).

Tatăl dispare în Germania Federală, iar mama este interogată de agenţi Stasi, fiind chiar bruscată. Aceştia o întreabă cum îi merge căsnicia, o scenă la care micul Alexander asistă acoperindu-şi urechile atunci când aceasta face o criză de nervi soldată cu o depresie. Fiul o vizitează zilnic la spital încercând să o determine să reinvestească în realitatea externă, vorbindu-i despre activităţile lui zilnice. Depresia fiind generată de pierderea persoanei iubite, este resimţită de Eu ca pe o sărăcire a lumii exterioare.

Christiane Kerner depăşeşte depresia, se întoarce în familie şi sublimează în direcţia activismului de partid:

Mama s-a măritat cu socialismul, iar pentru că relaţia nu era una sexuală avea o grămadă de energie pentru noi, copiii!

Ne putem da seama de aici că Alex echivalează în mod inconştient socialismul cu figura paternă. După câţiva ani, la 7 octombrie 1989, într-o atitudine rebelă, tânărul Alex Kerner bea bere spunând că:

E timpul să mă ridic la noul nivel al masculinităţii mele.

Îşi înfruntă mama cu ideea că

mârţoagele bătrâne şi-au asigurat petrecerea la parada prilejuita de Ziua Republicii

Această revoltă virilă îl face să participe la o demonstraţie împotriva regimului. Christiane asistă întâmplător la ciocnirile dintre manifestanţi şi miliţie, văzându-şi fiul bătut şi arestat. Această scenă îi produce un şoc şi totodată un infarct din care rezultă o comă de câteva luni. După ce îşi revine, nu i se aduce la cunoştinţă faptul că regimul socialist s-a prăbuşit, neavând prilejul să asiste la căderea Zidului din Berlin.

De aici înainte se derulează intriga în construcţia filmului, în prim plan fiind eforturile pe care le face fiul ca mama lui să nu afle schimbarea. Totuşi, o întrebare persistă: de ce se încăpăţânează Alexander Kerner să-şi menţină mama în iluzia unui regim politic care a apus? Se poate răspunde că prefera să o cruţe de o emoţie prea intensă care ar putea să îi fie letală, după spusele doctorului. Poate părea o motivaţie justificată, dar ne putem mira că în condiţiile în care sora, iubita lui şi alţii, considerau că ar fi mai bine să i se dezvăluie adevărul, Alexander refuză să o facă.

Se ştie din terapia psihanalitică, că un conţinut care este dureros pentru o persoană poate fi comunicat treptat şi lipsit de angoasă, învingându-i-se rezistenţele pentru a putea fi mai uşor acceptat, important fiind modul în care i se transmite. Dar fiul nu vrea nici să încerce, raţionalizând neîntrerupt că e mai bine aşa pentru sănătatea mamei, mai ales în situaţia în care Christiane devine bănuitoare, ea asistând chiar şi la mutarea statuii lui Lenin cu elicopterul, o scenă semnificativă a căderii comunismului.


Cred că se poate avansa următoarea ipoteză: Alex Kerner vrea să îşi menţină mama în iluzia socialistă pentru că se simte copleşit de culpabilitatea inconştientă rezultată din uciderea simbolică a figurii paterne, aceasta fiind reprezentată de regimul politic totalitar. La un nivel inconştient, lipsa tatălui a generat înlocuirea lui (prin facilitarea investiţiei psihice de către mamă) cu socialismul. El se simte vinovat pentru că i-a provocat involuntar infarctul (particpând la demonstraţie), dar mai ales pentru că a atentat prin revolta sa la ucidererea tatălui său autoritar, abstract, simbolic (Lenin=comunism), căruia mama îi era atât de devotată. În inconştient imaginea dictatorilor, a conducătorilor de tot felul, se substituie adesea cu figura paternă omnipotentă, înfricoşătoare şi admirată in acelaşi timp. El este cel care face legea, pedepseşte, dar şi cel care are grijă de supuşii săi, ca un adevărat tată. Aşadar, Alex, prin comportamentul lui iraţional, simte nevoia să prelungească starea idilică a relaţiei foarte strânse din copilărie cu mama sa, ca o nostalgie anacronică a băiatului după relaţia fuzională cu ea.

După dispariţia orânduirii comuniste, cosmonautul est-german devine un biet şofer de taxi. Astfel că figura eroului şi totodată Eul Ideal (un Eu creat după modelul narcisismului infantil prin identificare cu personaje excepţionale şi prestigioase) decade si se dizolva din punct de vedere psihologic, fiind dezidealizat, iar in acest fel acceptându-i-se noua condiţie sub presiunea realităţii. Ca o reprezentare a acestui proces psihic, nu este deloc întâmplator faptul ca şoferul-cosmonaut îl duce pe fiu să-şi cunoască tatăl adevarat.

Revederea cu tatăl real în Germania de Vest însemnă pentru Alex hotărârea “de a pune capăt acestei şarade”, dar încercarea lui nu reuşeşte.

La scurt timp după ce părinţii se reîntâlnesc, mama moare, iar cenuşa ei este dispersata în cer cu ajutorul unei rachete, ceea ce ar putea reprezenta materializarea viziunii infantile de a fi cu mama printre stele in contopire cu Universul (o fantasmă de fuziune). O ultimă secvenţă ne sugerează din plin această dorinţă: cele două păpuşi (Herr Sandman şi Maşa) plutind legate împreună în imponderabilitatea din interiorul unei navete spaţiale.

Reîntâlnirea părinţilor poate echivala în mintea lui Alex cu destrămarea mariajului simbolic între mamă şi comunism. Înlocuirea tatălui de import (Lenin) cu cel real care locuieşte în R.F.G., se face sub presiunea Principiului Realităţii. Replica finală a filmului este:

In amintirea mea, mama va fi întotdeauna legată de această ţară (R.D.G. – n.n.)

Pentru Alex, la un nivel subiectiv-inconştient, ţara natală ar echivala cu “Mutterland”, prin opoziţie cu majoritatea vorbitorilor de limbă germană care se exprimă “Vaterland”.

Prin limbaj, se traduce astfel simbolistica inconştientă a unirii celor două state germane, adică între patria mamă (R.D.G.) şi ţara tatălui real (R.F.G.). Admiterea acestei uniri ar reprezenta acceptarea legăturii părinţilor săi pe care înainte o nega, preferând ca mama să fie numai a lui, chiar dacă împărţea dragostea ei cu un tată imaginar, fictiv.

Se poate spune că filmul Good-Bye Lenin ne prezintă, din perspectiva psihanalitică, procesul maturizării psihice a fiului prin desprinderea de imago-urile parentale (în final mama moare, iar tatăl real e regăsit), producându-se în acelaşi timp şi dizolvarea figurii paterne fantasmate (Lenin).

Dan Niculescu,
candidat IPA
Curs de formare in psihoterapie psihanalitica & Curs de formare in consiliere psihologica psihodinamica – inscrieri 2022 Curs de formare in psihoterapie psihanalitica & Curs de formare in consiliere psihologica psihodinamica – inscrieri 2022 Curs de formare in psihoterapie psihanalitica & Curs de formare in consiliere psihologica psihodinamica – inscrieri 2022
Tags: Arteautor: Dan Niculescupsihanaliza si filmrubrică: Atenţie se interpretează!rubrică: Vino şi vezivideo avis

  Şi pentru că tot sunteţi aici…

...va solicităm sprijinul, dragă cititoare, dragă cititorule. Audiența noastră a crescut foarte mult, cu deosebire în ultima vreme. Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o publicație online unică, din câte cunoaștem, prin profil editorial, format și continuitate. Din 2007, am publicat mii de articole, eseuri, interviuri, știri, corespondențe și transmisiuni de la evenimente locale, naționale și internaționale, recenzii și cronici, anchete, sinteze și dosare, pictoriale, sondaje, opinii și comentarii - scrise, video, audio și grafice, de psihanaliză și psihoterapie de varii orientări, de psihiatrie, psihologie și dezvoltare personală, dar și sociale, educaţionale şi comunitare, pentru drepturile omului şi nediscriminare, culturale, literare și artistice, istorice și filosofice. Realizarea lor a presupus, cale de mulți ani, o muncă enormă, uneori „la foc continuu” ori „în direct”, consacrând nopți, weekend-uri și vacanțe. Au fost necesare felurite resurse, implicare și bani, toate în regim de voluntariat.

Faptul că ne citiți și că reveniți mereu ne încurajează și ne arată că suntem pe drumul bun. Ca publicație de tip magazin independentă editorial, nefinanţată, apărând într-o piață media vastă și cu mari resurse, avem nevoie de susținerea dv. pentru a face mai departe jurnalism psi de calitate. Fiecare contribuție de la dv., mai mare sau mai mică, este foarte importantă pentru a putea continua.
 Susţineţi Cafe Gradiva cu 1 euro sau mai mult - durează doar un minut. Vă mulţumim! 

Sustine Cafe Gradiva

Cafe Gradiva

Cafe Gradiva

Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este un magazin online de psihologie, psihoterapie, psihanaliză şi psihiatrie şi cu deschidere spre sfera artistică şi culturală, educaţională, socială şi a proiectelor comunitare.

Citeşte şi

Proiectionistul Oedip José Maria Cabral
Psihanaliză

Proiecționistul, încă un Oedip literal

by Marin Marian-Bălaşa
7 decembrie 2021
Filmul Sticletele Sigmund Freud
Psi

Filmul Sticletele (sau o amintire din postumitate a lui Sigmund Freud)

by Marin Marian-Bălaşa
15 iunie 2021
Scriitorul Andrew Solomon
Cultură

Scriitorul Andrew Solomon despre povestea de viaţă, nevoia de sens și politica identității

by Alexandra Frîncu
9 iunie 2021
Load More
Next Post
La Cafe Gradiva se poate intra acum şi prin Facebook şi Twitter

La Cafe Gradiva se poate intra acum şi prin Facebook şi Twitter

Comments 1

  1. Cafe Gradiva says:
    12 ani ago

    Interpretarea mi se pare foarte coerenta si intuitiva. Pentru consideratiile generale, as fi renuntat la citarea lui Eliade spre a (supra)justifica un cliseu (filmul sau Hollywood = "uzina de vise"). Cat despre rolul esential al regizorului si al scenaristului, aici as largi lista. Apoi, s-ar putea ca scenaristii sa nu fie cei mai importanti in multe cazuri – pentru ca, asa cum s-a tot spus, filmul se face cu imagini, nu cu cuvinte (iar multe scenarii sunt modificate pe parcurs). I-as mai rezerva un rol esential operatorului, care este "ochiul" regizorului (este stiut ca diversi regizori faimosi si-au dezvoltat o relatie speciala si de durata cu operatori preferati – de pilda, Bergman cu Nykvist).

    Mai e ceva. Cred ca reteta chimica a filmului e mai larga, cumva fuzionala si include intreaga echipa – si asa se dezvolta, interactiv, si personalitatea si ideile regizorului. Imi amintesc ce spunea tot Bergman despre atmosfera de echipa de pe platou – care i se parea aproape de o chimie erotica. E o intrebare aici si despre relatia regizor-actor, cu diferente mari de la regizor la regizor (unii sunt mai democratici si vor perspectiva actorului, altii sunt mai tiranici).

    Răspunde

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sunt de acord cu Termeni şi condiţii şi Acord de confidenţialitate.

Curs de formare în psihoterapie psihanalitică & Curs de formare în consiliere psihologică psihodinamică Curs de formare în psihoterapie psihanalitică & Curs de formare în consiliere psihologică psihodinamică Curs de formare în psihoterapie psihanalitică & Curs de formare în consiliere psihologică psihodinamică

Primeşte Cafe Gradiva pe email

Scrie la Cafe Gradiva! Scrie la Cafe Gradiva! Scrie la Cafe Gradiva!

Ca la carte

Să devenim ceea ce suntem, spune Carl R. Rogers
Cafe Gradiva

Să devenim ceea ce suntem, spune Carl R. Rogers

8 octombrie 2020
trauma iubirii copilul Franz Ruppert
Psihologie

Trauma iubirii și fenomenul parentificării: când copilul renunță la sine pentru afecțiunea mamei

12 ianuarie 2022
Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva! Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva! Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva!

Terapeuţi

Psihoterapeut Alina Neagoe în Constanţa

Psihoterapeut Alina Neagoe în Constanţa, Traian 70

13 aprilie 2022
Psihoterapeut Dorin Bîtfoi în Bucureşti

Psihoterapeut Dorin Bîtfoi în Bucureşti, sector 3

13 aprilie 2022
Psihoterapeut Alexa Bîtfoi în Bucureşti

Psihoterapeut Alexa Bîtfoi în Bucureşti, sector 4

13 aprilie 2022
psihoterapeut Gabriela Tudor Popescu în Braşov

Psihoterapeut Gabriela Tudor Popescu în Braşov, Carpaţilor 13

13 aprilie 2022
Cafe Gradiva

Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o revistă magazin online de psihoterapie, psihanaliză, psihologie şi psihiatrie, cu interese în sfera culturală şi artistică, socială, educaţională şi comunitară.

Urmăreşte-ne

Caută terapeut

Psihologi | Braşov | Bucureşti | Sector 4 | Constanţa | Psihoterapeuţi | Braşov | Bucureşti | Sector 3 | Sector 4 | Constanţa | Psihoterapeuţi psihanalişti | Bucureşti | Sector 4 | Constanţa

Psihologi online | Skype | WhatsApp | Zoom | Psihologi la telefon | Psihoterapeuţi online | Skype | WhatsApp | Zoom | Psihoterapeuţi la telefon | Psihoterapeuţi psihanalişti online | Skype | WhatsApp | Zoom | Psihoterapeuţi psihanalişti la telefon

Primeşte Cafe Gradiva pe email

  • Despre
  • Autori
  • Termeni şi condiţii
  • Acord de confidenţialitate
  • Cookies
  • Contact

© 2020 Cafe Gradiva - Pshanaliza, psihoterapie, psihiatrie, psihologie.

No Result
View All Result
  • Ştiri
  • Evenimente
  • Gradiva Podcast
  • Cauta terapeut
  • Terapeut? Înscrie-te!
  • Scrie la noi
  • Promovează
  • Newsletter
  • Contact

© 2020 Cafe Gradiva - Pshanaliza, psihoterapie, psihiatrie, psihologie.

Utilizăm module cookie pentru a vă asigura că beneficiați de cea mai bună experiență pe site-ul nostru. Mai mult aici.