Alături de tango, cu care s-au făcut numeroase paralele (şi tangoul, s-a spus, exprimă o necesitate de a verbaliza trecutul), psihanaliza e un fenomen în Argentina. Desigur, mult mai recent, dar la fel de propriu, se pare, ethosului local – dovadă că până de curând argentinienilor înşişi nu li se părea că trebuie să-i dea atenţie în toată amploarea acestuia: e un mod de-a fi, ceva de la sine înţeles. În Argentina, se spune mai în glumă, mai în serios, chiar şi taximetriştii se psihanalizează şi au lecturi serioase, putând discuta lejer cu ei despre diferite concepte şi interpretări, pe drumul de la aeroport la hotel.
de locuitori, conform unui studiu din 2008 realizat de cercetătorii Modesto Alonso şi Paula Gago (111, după alte surse), la mare distanţă de cea de-a doua clasată, Danemarca – 85, decât Statele Unite, aflate abia pe locul al nouălea, cu 31, conform unui studiu din 2005 al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Solicitările sunt multe şi se pare, în continuă creştere – chiar şi în pofida crizei mondiale: numărul argentinienilor care au mers prima dată la psihoterapeut a crescut la 32% în 2009, faţă de un procent de 26% în 2006.
Psihanaliza este peste tot, în discuţiile obişnuite (mai tot argentinianul fiind la curent cu vocabularul psihanalitic) ca şi în mass-media. De pildă prin reality-show-uri precum cel al probabil celui mai mediatizat psihanalist al ţării, Gabriel Rolón, cu propria emisiune de radio şi propria emisiune de televiziune, extrem de populară, intitulată Terapia (Unica Sesión), în care conduce o şedinţă de terapie în direct, cu celebrităţi întinse pe divanul său. Pacienţii fac coadă la uşa studioului său, fiind căutat în medie pentru o terapie de 30 de persoane zilnic. Alte show-uri televizate, precum Todos al Diván, Tratame bien sau Mujeres neuróticas fac de asemenea rate mari de audienţă – şi tot astfel şi filmele lui Woody Allen, foarte iubite aici. Marele cotidian Pagina 12 dedică în fiecare joi două pagini problemelor psihologice, iar problemele politice sunt pe larg discutate, precum cele dintre fostul preşedinte al Argentinei, Néstor Kirchner, şi soţia sa Cristina, actualul preşedinte, în termeni de de conflict oedipian originat în problemele nerezolvate ale sexualităţii lor infantile (a mai fost foarte comentată de asemenea şi o afirmaţie a dnei Kirchner după care bărbatul său doarme în poziţia fetală).
Gabriel Rolón o analizează în direct pe actriţa şi modelul Luli Salazar
Împreună cu New York-ul, Buenos Aires e metropola cu cea mai mare densitate de psihanalişti, respectiv 4 la mia de locuitori. Unul dintre cele mai celebre şi mai pitoreşti cartiere ale capitalei argentiniene se numeşte Villa Freud, o parte a districtului Palermo, aici fiind concentraţi foarte mulţi psihanalişti. Este populat de asemenea cu restaurante… tematice, precum Bar Sigi, unde poţi servi o băutură cu cognac şi vanilie botezată de asemenea după numele părintelui psihanalizei.
Ce explicaţie poate avea această imensă popularitate a psihanalizei (ca şi a altor orientări, precum Gestalt, sistemică ori cognitiv-comportamentală)? Au fost încercate mai multe, mai toate legate de istoria ţării. O ţară de emigranţi, cu un puternic sentiment al dezrădăcinării şi o dorinţă de a-şi cunoaşte şi a-şi retrăi trecutul, constituindu-şi astfel o identitate. Psihanaliza însăşi s-a înfiripat aici mai întâi în cercul comunităţii de refugiaţi evrei fugiţi din Europa (Germania şi Austria) din calea nazismului (comunitatea evreilor din Argentina, de 250 000 de persoane, este una dintre cele mai mari din lume). Paseismul, nostalgia sunt caracteristici definitorii ale sufletului din pampas, precum s-a putut exprima şi în tango. A-şi cunoaşte istoria personală şi familială este o întreprindere cu miză pentru un argentinian, iar psihanaliza îi oferă un cadru sistematic şi profesional pentru aceasta. Şi ar mai fi vorba şi de o conjunctură istorică, respectiv de gustul teribil pentru tot ce este francez, cu deosebire din anii ’60 – aşa întărindu-se o pasiune deja existentă pentru psihanaliză şi luând naştere, printr-o colaborare strânsă franco-argentiniană, orientări originale precum psihanaliza legăturii (despre care discutăm mult în acest dosar). Buenos Aires-ul de altfel, „Micul Paris” – precum i s-a spus, deşi spaniol prin limbă, a avut întotdeauna opţiuni culturale franceze şi engleze, iar asta se vede şi în psihanaliză, în marea influenţă a unor personalităţi franceze precum Jacques Lacan ori în specificul acesteia foarte pronunţat kleinian, foarte orientat către relaţiile obiectale.
Surse: http://online.wsj.com/article/NA_WSJ_PUB:SB125563769653488249.html, http://www.nytimes.com/1998/05/29/world/buenos-aires-journal-doctor-why-do-i-keep-dreaming-of-argentina.html?pagewanted=all, http://www.argentinaindependent.com/socialissues/urbanlife/cult-of-psychoanalysis-in-argentina-something-to-talk-about-/, http://opinionsur.org.ar/joven/Different-types-of-therapy, http://mindfull.spc.org/vaughan/BeyondBoundariesJan10.html
