Am ajuns in apartament unde m-am asezat pe canapea sa imi pun gandurile in ordine. Mark isi aranjeaza „tabla”, un instrument indian de cantat (el e muzician si stau la el in Queens) – si incerc sa vad unde sunt cu gandurile.

Ziua de astazi [sambata] m-a lasat un pic confuz. Si cred ca sunt un pic dezamagit. Trebuie sa inteleg de ce.

Hmmm, cred ca stiu de ce. Am asteptat foarte mult de la masa rotunda legata de disociere si relatia analitica. Ideea organizatorului – sociologul Jeffrey Prager – este sa aduca in prim-planul comunitatii psihanalitice ideea de disociere. El isi intreaba invitatii, Bob Stolorow, un adept al intersubiectivitatii in psihanaliza, Philip Bromberg, teoreticianul major al ideii de disociere, Peter Goldberg, un psihanalist din California si Jody Davies, o ganditoare puternica a ideii de relationalitate si gen, ce inseamna disocierea si cum este aplicata ea in practica psihanalitica.

Introducerea mi se pare buna si clara. Prager explica ca panelul de fata este primul organizat de ApsaA si ca modelul lui Freud al inconstientului legat de represiune a dominat gandirea psihanalitica. Alternativ, a existat un al doilea model al disocierii care a fost pus in practica de clinicieni (prin ideea de disavowal). Daca Freud a negat importanta disocierii, Janet, Fairbairn si Kohut au folosit un model al mintii unde continuturile inconstiente nu sunt trimise altundeva (sau reprimate), cat sunt parte a constiintei.

Prager vorbind; de la stanga la dreapta, Stolorow, Bromberg si Goldberg

Acum, evident ideea de disociere nu este fixa si este inteleasa diferit de teoreticieni din scoli diferite. Davies zice ca exista trei sensuri ale disocierii configurate de trei modele: un model normativ, unde mintea noastra e structurata de disociere, un model terapeutic si unul traumatic. In modelul normativ, mintea noastra nu e unitara si e alcatuita dintr-o combinatie de self-states. La unele avem acces, la altele mai putin. Experienta mintii care zboara in alta parte cand citim o carte este o experienta disociativa. In modelul terapeutic, mintea noastra e alcatuita din conflicte si e structurata de anxietate, vina, rusine, iar conflictele astea sunt doar partial constiente. In modelul traumatic exista experiente care nu sunt accesible si care erup in viata noastra pentru ca sunt ne-simbolizate. Experientele de abuz sexual, de pilda, sterg si organizeaza un „non-eu”, care erupe traumatizant din cand in cand. In exemplul ei, cazul de

nu imi amintesc ce s-a intamplat, dar stiu ca e ceva acolo

e un tip de raspuns la disocierea traumatizanta.

Davies vorbind despre cele doua cazuri de disocieri

Pentru Stolorow, disocierea inseamna nu numai experienta ne-integrarii unor stari, dar a unor lumi diferite. Trauma si nu inconstientul produce disocieri. De pilda, ideea de portkey, pe care el o ia din Harry Potter, arata cum putem avea acces la experiente nesimbolizate. Viitorul isi pierde din interes datorita traumei si devine doar o repetitie a familiarului sau a banalului. Descoperirea unor lumi noi este accesibila prin terapie.

Stolorow vorbind despre Harry Potter, temporalitate si trauma

Pentru Bromberg, exista o dialectica permanenta intre un efort de organizare coerenta a mintii si unul al experientei, care este multiplu, al unor stari diferite. Viata mintii este o re-structurare ne-liniara permanenta. Mintea este construita de disociere, pentru ca nu tot ce simtim este organizat (in alti termeni, procesele primare nu sunt complet simbolizate in procese secundare). Ca atare, noi punem in scena multe actiuni care nu sunt la nivelul constiintei si care fac sa intram in ce numesc psihanalistii enactments.

Goldberg vrea sa distinga radical intre disociere si represiune sau splitari in constiinta. Aici el vrea sa faca mai precisa o notiune ambigua si sa spuna ca exista experiente represive sau splitate care trebuie localizate in modele de psihologia eului si relationale. In modelele astea inconstientul are alta functie si disocierea e diferita pentru ca presupune o activitate la nivelul constiintei de alt tip.

Ma gandesc la cele patru voci pe care le aud. Stolorow are o voce un pic depresiva si vorbeste despre experienta traumatizanta a pierderii sotiei. Plecand de la Nietzsche si analiza personala, a inteles ca temporalitatea este inerent traumatizanta. Senzatia mea este ca disociatul este localizat chiar in vocea lui Stolorow si ca mintea mea, la randul ei, se duce in alte parti. Goldberg e tipul analitic care vrea sa fac precise ideile, dar pentru ca ii lipseste partea de personal din relatare, vorbirea lui e putin „intrupata” si il pierd de multe ori. Bromberg este fascinant si foarte clar, dar pentru ca l-am citit, am senzatia ca stiu ce spune. Imi place mult Davies, care este editoarea la Psychoanalytic Dialogues, care este foarte prezenta, si care ma scoate cu doua cazuri foarte bune din propria disociere. Ma intreb daca nu reactionez la dinamica mea oedipala. Daca eu disociez la barbati, care imi apar „departe” si „analitici,” cand imi apare un obiect pe care traditional il consider stimulativ, devin treaz si mai constient.

Cei patru imi lasa senzatia unei desfasurari impresionante de idei, dar si una a oportunitatilor pierdute, pentru ca par sa vorbeasca cumva separat, fara multe relationalitate. As fi vrut mai multa interactiune, dar si mai multa integrare in dialogul lor. Imi pare rau ca Stolorow l-a respins pe Donnel Stern ca fiind in tabara celor care conceptalizeaza disocierea ca represiune. Mie imi place mult Stern si teza lui ca disocierea este incapacitate de imaginatie si de a formula o experienta „neformulata.”

L-am intrebat pe Prager, care e la UCLA, de ce a organizat masa rotunda si cum i-a venit ideea. Mi-a spus ca el a scris o carte despre abuz in psihanaliza si ca de acolo a fost interesat de relatia intre repression si dissociation. Mie mi se pare fascinant ca Prager e profesor la UCLA in sociologie si psihanalist, integrand socialul si psihologicul.

Revin maine cu mai multe despre conferinta. Stati conectati! Am o poveste cu eu fugarindu-l pe Otto Kernberg pentru o poza pentru Gradiva. Am detalli despre o masa rotunda cu o dominatrix care a scris o carte despre experienta ei personala si sado-masochism in analiza.