Curs de formare în psihoterapie psihanalitică & Curs de formare în consiliere psihologică psihodinamică - ÎNSCRIERI 2022

  • Despre
  • Autori
  • Parteneri
  • Scrie la noi
  • Promovează
  • Newsletter
  • Contact
Sustine Gradiva
 
Cafe Gradiva
Cauta terapeut
Promovează-ţi evenimentul
  • Prima pagină
  • Ştiri
  • Evenimente
  • Psi
    • Psihoterapie
    • Psihanaliză
    • Psihiatrie
    • Psihologie
  • Cultură
  • Societate
  • Podcast
No Result
View All Result
Cauta terapeut
Promovează-ţi evenimentul
  Curs de formare în psihoterapie psihanalitică & Curs de formare în consiliere psihologică
– înscrieri 2022 >>>
No Result
View All Result
Cafe Gradiva
No Result
View All Result
Caută terapeut | Promovează-ţi evenimentul
Home Cafe Gradiva

Gustul unei amintiri

Cafe Gradiva by Cafe Gradiva
in Cafe Gradiva
2
Gustul unei amintiri
Share

Citeştedespre

Psihologia evolutionista la intersectie cu psihopatologia

Psihologia evolutionista la intersectie cu psihopatologia

22 noiembrie 2020
10 actori celebri ne spun cum au trecut prin anxietate si atacuri de panica

10 actori celebri ne spun cum au trecut prin anxietate si atacuri de panica

8 octombrie 2020
Automutilare si suferinta psihica intr-un nou proiect fotografic

Automutilare si suferinta psihica intr-un nou proiect fotografic

8 octombrie 2020
Am auzit atatea discutii purtate pe diverse tonalitati, cu argumente mai mult sau mai putin fierbinti pe tema amintirilor pacientilor aflati in terapie, incat din cand in cand imi revine in minte o intamplare din propria analiza. N-am incadrat-o nicaieri, deocamdata, desi sunt tentata s-o consider amintire in toata regula.
Era pe vremea cand lasam in urma frica de cutremure, inlocuind-o cu o afectiune a aparatului digestiv si, aproape de nedespartit, cu o puternica anxietate. Un diagnostic care, probabil, ar fi trezit in putini oameni o reactie atat de irationala ca a mea m-a determinat sa renunt la fumat. Aceasta este una dintre cele mai mari realizari ale mele, chit ca nu vad sa am vreun merit. Pur si simplu cuvintele doctoritei – care nici macar nu imi ceruse altceva decat sa nu mai fumez dimineata pe stomacul gol – m-au ingrozit, iar dupa ele n-a mai urmat niciodata vreo tigara.

N-am putut sa nu ma gandesc intr-o zi, multe luni mai tarziu, ca fusesem intarcata la 3 luni, fortat, pentru ca parintii ma predasera bunicilor spre crestere. Cum cele doua familii nu traiau in acelasi oras, e lesne de imaginat ca intarcarea a ramas fara explicatie pentru mintea mea inca neclar conturata.
Totusi, ca orice bebelus descurcaret, am baut lapte cu biberonul. Prea descurcaret: pana la sapte ani.
L-am purtat cu mine la gradinita, in grupa mare si-apoi din nou in cea mare, asta pentru ca am avut acest privilegiu al unui soi de repetentie ciudata, venita nu pentru ca n-as fi fost suficient de buna, ci tocmai pentru ca eram. Si prea buna, dar si prea mica.
Mi-am traversat si clasa I cu sticla mea cu biberon in ghiozdan, printre cartile mele de povesti pe care le citeam inca de cand implinisem putin peste patru ani. Un amestec care intriga educatoarele si, mai tarziu, invatatoarea. Acum, privind in urma, ma vad ca un fel de mutant. Carti si biberon. Ma plictiseam la scoala cand ceilalti invatau sa scrie ori sa citeasca, asa ca invariabil privirea imi aluneca undeva sub tablia bancii unde aveam cate o carte preferata. Insa, in acelasi timp, nu ma puteam desparti de sticla cu lapte. Si cartea, si biberonul ma hraneau pe ascuns, ferite de privirea mustratoare ori dispretuitoare a celorlalti.
In prima dimineata de dupa diagnostic am avut primul atac de panica. Primul din viata mea. Asa ca, in timp ce simteam ca ma prabusesc, sfarsindu-ma, ma agatam din disperare de acea particica a mea lucida, probabil ceea ce altii ar numi inger pazitor, pe care o imploram sa scaneze si sa contina toate aceste trairi in asa fel incat sa gasesc o explicatie pentru ele. Si, cum se intampla de obicei, au inceput sa apara.
Pentru inceput, am constatat ca nu pot sta in casa sub nici o forma. As fi zis ca e claustrofobie daca analiza nu m-ar fi impins mai departe, mai adanc, la radacina acesteia. Nu puteam sa stau in preajma oamenilor apropiati mei – a celor mai multi dintre ei – si nici in casa in care locuiam. Mi-era mai usor pe strazi, printre straini.
In prima dimineata, deci, am iesit din casa impreuna cu partenerul meu de la acea vreme. Ca intr-un scenariu pe care, poate, doar terapeutii il pot suporta, intelegandu-l si, deci, depasindu-l cu bine, ma taram pe strazile din cartier rugandu-ma la Dumnezeul in care nu invatasem sa cred sa ma tina in viata pana la ora la care incepea sedinta mea de psihanaliza. In afara gandurilor de moarte, nimic altceva nu iesea la suprafata atat cat sa pot gasi un fir de la care sa pornesc spre a ma linisti.
Mi-a venit in minte mama care ma ameninta, copil fiind, ca ne omoara si pe mine, si pe tatal meu, punand otrava in mancare. De fapt, nu stiu daca nu cumva il otravea pe el, iar eu as fi sfarsit la fel doar din solidaritate sau iubire fata de el. Simptomele bolii de reflux gastroesofagian ivite peste noapte in viata mea imi aminteau de acele scene violente a caror protagonista devenisem fara sa vreau, doar pentru ca mama isi cauta un fel de participant la delirul ei.
Pusesem in cuvinte aceste asociatii si le rostisem cu voce tare cand omul de langa mine a continuat, parca, aceste ganduri vorbindu-mi despre o fantasma care depasea violenta mamei mele ori, cel putin, asa am simtit atunci, pe loc. O scena sexuala, o femeie penetrata oral de un penis care, tradus din cuvintele lui in imaginea mea, se indesa in gatul acesteia pana cand ar fi omorat-o. Simteam undeva, dincolo de vocea lui, o furie oarba, un fel de razbunare, de revansa pentru neputintele pe care le traia. Am trait aceasta furie pe loc, aparandu-ma de intensitatea acelei fantasme. Pe de o parte, am exprimat dezamagirea de a nu il simti alaturi de mine tocmai cand traiam o stare complet noua in istoricul meu si pe care imi era foarte greu s-o gestionez. Pe de alta, m-a speriat, m-a socat asocierea lui extrem de rapida dintre scena mamei care ma otravea si sadismul din fantasma lui. M-am simtit extrem de singura si, cumva, inconjurata de oameni care nu se pot vedea decat pe ei insisi, cu dorintele ori frustrarile lor, oameni carora le cazusem victima, chiar si intr-o realitate psihica, fara sa am habar.
Doua luni mai tarziu, dupa ce urmam tratamentul medicamentos care sa vindece inflamatia esofagului, de parca acesti oameni chiar reusisera sa ma otraveasca, si dupa ce ma alesesem chiar cu un nou mod de viata, stateam in pat intr-o seara. De insomnie tot nu scapasem, dar asta doar pentru ca facusem casa buna cu anxietatea aceea despre care am mai vorbit. Trecusera ore bune de cand mancasem, cand am simtit, realmente am simtit ca din stomac ceva incearca sa urce prin esofag si sa iasa pe gat. Dintr-odata am simtit ca ma ustura ceva in nas, in nari. Aveam senzatia ca ma inec. M-am oprit din gandurile mele, urmarindu-ma in timp ce m-am lasat in voia acelei senzatii. Era aproape o realitate ca urma sa tasneasca un continut al stomacului care mi-ar fi inundat gura si nasul, m-ar fi usturat insuportabil in timp ce mi s-ar fi facut brusc foarte, foarte frica. Rationand, stiam ca in stomac nu mai e nici urma de continut, pentru ca regimul alimentar si medicatia care golea stomacul rapid faceau in asa fel incat tot procesul de digestie sa fie mult grabit. Si totusi ceea ce simteam, desi ireal, parea a fi intr-un adevarat aici si acum. Urmatorul meu gand a fost ca cineva mi-a varat un biberon pe gat. Nu in gura, ci pe gat. Adanc, adica aproape in gat. Ca laptele a tasnit inapoi pe gura si nas pentru ca eu plangeam. Ca acel cineva, probabil, a vrut sa ma linisteasca. Ca plansul meu l-ar fi enervat, aceasta fiind explicatia legaturii dintre a hrani, ca solutie de a linisti un bebelus, si a indesa un biberon in gura acestuia, grabit, iritat, ca si cum un copil ar fi fost doar un corp care nu simte mai nimic, iar hrana ar fi insemnat doar lapte si atat.
Am vazut in aceasta alaturare de imagini, ganduri si emotii, afecte, un adult care a agresat un bebelus. Un copil neputincios, prea mic ca sa poata striga, sa se poata apara, sa poate cere intr-un limbaj pe intelesul omului mare.
Daca aceasta scena a avut loc sau nu, nu stiu. Insa peste cateva luni am trait experienta amintirii unui gust-miros. De aceasta data ceva mai limpede. Un gust dulce, de zahar pudra, senzatia ca ma inec, ca zaharul mi-a intrat pe nas in timp ce l-am inspirat de pe o prajitura. Apoi amintirea gustului acestei prajituri, specifica zonei mele natale, si a faptului ca a fost favorita mea in copilarie. Un gust clar, as zice ca intreg. Chiar o amintire.

Imagine: Milk Bottle Lamp de Tejo Remy (Droog)

http://cafegradiva.blogspot.com/
Curs de formare in psihoterapie psihanalitica & Curs de formare in consiliere psihologica psihodinamica – inscrieri 2022 Curs de formare in psihoterapie psihanalitica & Curs de formare in consiliere psihologica psihodinamica – inscrieri 2022 Curs de formare in psihoterapie psihanalitica & Curs de formare in consiliere psihologica psihodinamica – inscrieri 2022
Tags: analiză personalăaprès-coupatac de panicăautor: A Hawkening Lady

  Şi pentru că tot sunteţi aici…

...va solicităm sprijinul, dragă cititoare, dragă cititorule. Audiența noastră a crescut foarte mult, cu deosebire în ultima vreme. Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o publicație online unică, din câte cunoaștem, prin profil editorial, format și continuitate. Din 2007, am publicat mii de articole, eseuri, interviuri, știri, corespondențe și transmisiuni de la evenimente locale, naționale și internaționale, recenzii și cronici, anchete, sinteze și dosare, pictoriale, sondaje, opinii și comentarii - scrise, video, audio și grafice, de psihanaliză și psihoterapie de varii orientări, de psihiatrie, psihologie și dezvoltare personală, dar și sociale, educaţionale şi comunitare, pentru drepturile omului şi nediscriminare, culturale, literare și artistice, istorice și filosofice. Realizarea lor a presupus, cale de mulți ani, o muncă enormă, uneori „la foc continuu” ori „în direct”, consacrând nopți, weekend-uri și vacanțe. Au fost necesare felurite resurse, implicare și bani, toate în regim de voluntariat.

Faptul că ne citiți și că reveniți mereu ne încurajează și ne arată că suntem pe drumul bun. Ca publicație de tip magazin independentă editorial, nefinanţată, apărând într-o piață media vastă și cu mari resurse, avem nevoie de susținerea dv. pentru a face mai departe jurnalism psi de calitate. Fiecare contribuție de la dv., mai mare sau mai mică, este foarte importantă pentru a putea continua.
 Susţineţi Cafe Gradiva cu 1 euro sau mai mult - durează doar un minut. Vă mulţumim! 

Sustine Cafe Gradiva

Cafe Gradiva

Cafe Gradiva

Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este un magazin online de psihologie, psihoterapie, psihanaliză şi psihiatrie şi cu deschidere spre sfera artistică şi culturală, educaţională, socială şi a proiectelor comunitare.

Citeşte şi

Isterie? Mai degraba o urgenta cardiologica
Cafe Gradiva

Isterie? Mai degraba o urgenta cardiologica

by Cafe Gradiva
8 octombrie 2020
Cafe Gradiva

Patrick Modiano la Londra

by Cafe Gradiva
8 octombrie 2020
Am câştigat. Cu toţii.
Cafe Gradiva

Am câştigat. Cu toţii.

by Cafe Gradiva
8 octombrie 2020
Load More
Next Post
Michael J. Miller, „Lacanian Psychotherapy. Theory and Practical Applications”, Routledge, 2011

Michael J. Miller, "Lacanian Psychotherapy. Theory and Practical Applications", Routledge, 2011

Comments 2

  1. Cafe Gradiva says:
    11 ani ago

    Excelenta povestire de terapie! Te citesc cu pasiune! 🙂

    Răspunde
  2. Madalina A says:
    9 ani ago

    E a cincea oara cand recitesc articolul acesta. Cu atata maiestrie imbinati gandurile… minunat! 🙂

    Răspunde

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sunt de acord cu Termeni şi condiţii şi Acord de confidenţialitate.

Curs de formare în psihoterapie psihanalitică & Curs de formare în consiliere psihologică psihodinamică Curs de formare în psihoterapie psihanalitică & Curs de formare în consiliere psihologică psihodinamică Curs de formare în psihoterapie psihanalitică & Curs de formare în consiliere psihologică psihodinamică

Primeşte Cafe Gradiva pe email

Scrie la Cafe Gradiva! Scrie la Cafe Gradiva! Scrie la Cafe Gradiva!

Ca la carte

Ce este autoterapia asistată?
Cafe Gradiva

Ce este autoterapia asistată?

8 octombrie 2020
De ce ne dorim propria represie? Anti-Oedip (I)
Cafe Gradiva

De ce ne dorim propria represie? Anti-Oedip (I)

8 octombrie 2020
Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva! Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva! Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva!

Terapeuţi

Psihoterapeut Dorin Bîtfoi în Bucureşti

Psihoterapeut Dorin Bîtfoi în Bucureşti, sector 3

13 aprilie 2022
Psihoterapeut Alina Neagoe în Constanţa

Psihoterapeut Alina Neagoe în Constanţa, Traian 70

13 aprilie 2022
psihoterapeut Gabriela Tudor Popescu în Braşov

Psihoterapeut Gabriela Tudor Popescu în Braşov, Carpaţilor 13

13 aprilie 2022
Psihoterapeut Alexa Bîtfoi în Bucureşti

Psihoterapeut Alexa Bîtfoi în Bucureşti, sector 4

13 aprilie 2022
Cafe Gradiva

Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o revistă magazin online de psihoterapie, psihanaliză, psihologie şi psihiatrie, cu interese în sfera culturală şi artistică, socială, educaţională şi comunitară.

Urmăreşte-ne

Caută terapeut

Psihologi | Braşov | Bucureşti | Sector 4 | Constanţa | Psihoterapeuţi | Braşov | Bucureşti | Sector 3 | Sector 4 | Constanţa | Psihoterapeuţi psihanalişti | Bucureşti | Sector 4 | Constanţa

Psihologi online | Skype | WhatsApp | Zoom | Psihologi la telefon | Psihoterapeuţi online | Skype | WhatsApp | Zoom | Psihoterapeuţi la telefon | Psihoterapeuţi psihanalişti online | Skype | WhatsApp | Zoom | Psihoterapeuţi psihanalişti la telefon

Primeşte Cafe Gradiva pe email

  • Despre
  • Autori
  • Termeni şi condiţii
  • Acord de confidenţialitate
  • Cookies
  • Contact

© 2020 Cafe Gradiva - Pshanaliza, psihoterapie, psihiatrie, psihologie.

No Result
View All Result
  • Ştiri
  • Evenimente
  • Gradiva Podcast
  • Cauta terapeut
  • Terapeut? Înscrie-te!
  • Scrie la noi
  • Promovează
  • Newsletter
  • Contact

© 2020 Cafe Gradiva - Pshanaliza, psihoterapie, psihiatrie, psihologie.

Utilizăm module cookie pentru a vă asigura că beneficiați de cea mai bună experiență pe site-ul nostru. Mai mult aici.