Unul mănâncă numai paste scurte, precum penne. Altul – numai paste lungi, precum linguini şi spaghete. Altcineva – doar cartofi pai, paste cu unt ori sos marinara, pizza vegetariană, broccoli gătit, porumb de pe ştiulete şi prăjituri fără nuci.
Sunt aşa-zişii „adulţi mofturoşi” / picky eaters, după cum îi descrie Lisa Collier Cool în articolul „New Eating Disorders: Are They For Real?” din Healthline. Această afecţiune (?) neclasificată în DSM, cunoaşte în zilele noastre o tot mai mare răspândire. Mai grav, în 1997 medicul Steven Bratman din Colorado a lansat şi termenul de „ortorexie” (orthorexia) pentru a desemna… „mâncatul corect”. Nu este vorba despre dorinţa de a slăbi, supravegherea numărului de calorii ori felul în care arăţi, ci despre obsesia de a mânca natural, sănătos, aşa cum se spune: hrană curată. S-a emis ipoteza că ortorexia ar fi o tulburare obsesiv-compulsivă însoţită de anxietate şi că restrângerea drastică a alimentaţiei la „alimentele sănătoase” poate constitui anticamera spre anorexia nervoasă.
Sunt aşadar identificate două categorii, cea a adulţilor mofturoşi şi cea a ortorexicilor. Cei din prima categorie mănâncă de obicei „hrană blândă”, de obicei albă ori în culori pale, precum pastele simple şi pizza cu brânză, cartofii pai şi degeţelele de pui. Ortorexicii evită alimentele procesate, în culori şi cu arome nenaturale, şi alimentele care au venit în contact cu pesticide. Adesea ei elimină complet zahărul, sarea, făina, cafeaua şi alcoolul.
Pericolele celor două tulburări ţin în primul rând de limitarea drastică a varietăţii alimentaţiei, dar – deloc de ignorat – şi de izolarea socială presupusă de neparticiparea lor la mese comune (cu colegii de serviciu, de pildă). Tratamentul vine de obicei din zona psihoterapiei cognitiv-comportamentale.
Probabil e o problema doar daca exagereaza, dar e normal sa eviti mancarea nesanatoasa. Eu nu fumez, desi majoritatea colegilor o fac, nu ca sa-i evit ci pentru ca nu vreau.
Apoi, am si eu preferintele mele.
Cred ca se refera la cazul in care persoanele sunt obsedate de aceste aspecet si nu pot sa se abata de la reguli cu niciun chip chiar daca devin la un moment dat o sursa de stres.
Pana la urma Freud fuma obsesiv, si la fel de obsesiv evita alcoolul.
Mary
Iar o clsificare periculoasa… Cum deosebim pe cei care doresc intr-adevar sa manance sanatos de cei bolnavi, obsedati, cum spune Mary mai sus? Daca un terapeut, sau un psihiatru nu are niciun fel de restrictie alimentara, atunci el poate considera pe cineva preocupat de ceea ce mananca, bolnav? Sigur ca da, chiar destul de usor, pentru ca ne e la indemana sa etichetam pe cei diferiti de noi, pe cei care ne pun poate intr-o lumina nefavorabila (fata de noi insine?!), pe cei care ne ridica probleme nerezolvate in analiza personala etc. La fel ca si cu credinta in Dumnezeu… pasul pana la un delir psihotic mistic e atat de mic…