Astazi am participat la deschiderea lucrarilor plenarei Congresului National de Psihotraumatologie denumit „Dincolo de trauma: resurse si oportunitati”, eveniment la prima editie organizat in perioada 6-9 octombrie 2011, la Bucuresti, de Institutul pentru Studiul si Tratamentul Traumei (ISTT), Asociatia Romana de Terapii Scurte si Consultanta Orientata spre Resurse si Solutii (A.R.T.S & C.O.R.S.) si Asociatia Romana pentru Sanatate Mintala.
ISTT este o organizatie profesionala interdisciplinara care isi propune sa promoveze cunostintele despre abordarea traumelor psihice umane. Este infiintat sub egida Asociatiei Romane de Terapii Scurte si Consultanta Orientata spre Resurse si Solutii. Presedintele institutului este conf. univ. dr. Diana Vasile care, zilele acestea, e si presedinte al Comitetului Stiintific al acestui eveniment. Diana Vasile este psihoterapeut cu specializare in terapia persoanelor traumatizate, terapie de cuplu si terapie de familie in cadrul Institutului Cairnmillar din Melbourne, Australia.
Al doilea vorbitor a fost domnul prof. univ. dr. Mihai Anitei, presedintele Colegiului Psihologilor din Romania. Domnia sa a transmis salutul Colegiului Psihologilor din Romania pentru acest eveniment (Colegiul a fost reprezentat, de asemenea, de doamna Daniela Hiera, director executiv).
Mihai Anitei a tinut sa precizeze faptul ca psihotraumatologia este un domeniu interdisciplinar, care nu poate functiona fara colaborarea mai multor categorii de specialisti (psihologi, medici, asistenti sociali, psihoterapeuti), neputand fi revendicat de un singur domeniu.
A mai spus ca, in societatea contemporana, traumele psihice sunt tot mai prezente si mai adanci. A insistat asupra adancirii traumelor psihice la care este supus omul de rand. Presedintele Colegiului Psihologilor considera, cred, pe buna dreptate, ca lumea de astazi este intr-adevar traumatizanta nu numai din cauza experientelor directe de zi cu zi ale oamenilor, ci si a informatiei cu continut amenintator si panicard, despre sfarsitul lumii, care ne bombardeaza permanent. Razboaiele zilelor noastre nu mai sunt izolate, ci totale, cu victime colaterale, pentru ca vrem, nu vrem, participam indirect la ceea ce auzim ca se intampla peste tot in lume.
Ne-a mai spus ca trauma nu este tot una cu stresul. Trauma poate avea drept cauza si excesul de stres zilnic, adica incarcarea persoanei cu probleme carora nu la mai face fata. Domnia sa se intreaba:
Cum sa facem sa diminuam presiunea colosala la care este supus omul?
si spune mai departe ca oamenii trebuie invatati sa fie mai calzi, mai blanzi, mai zambitori, mai atentii unii cu altii si mai disponibili in a veni in ajutorul celui de alaturi. Mi-a placut observatia sincera a domniei sale ca in Romania oamenii sunt cam inraiti si pusi pe harta. Ar trebui, asadar, sa identificam cai pentru promovarea binelui social, astfel incat oamenii sa se raporteze unii la altii in alt mod.
Acum, eu ma gandesc ca, intre aceste doua verigi: 1. factorii stresori reali ai vietii de zi cu zi si 2. capacitatea oamenilor de imblanzire si de a avea grija unii de altii, ar trebui sa se interpuna un factor de schimbare psihica sau macar unul preventiv – preventia impotriva traumatizarii, pentru ca vorbim despre faptul ca omul care ajunge sa fie traumatizat isi pierde si capacitatea de a avea grija de un altul.
Presedintele Colegiului Psihologilor a vorbit in finalul cuvantarii sale despre educatia si atitudinea antitrauma (trebuie sa invatam sa nu producem suferinta celuilalt sau sa nu sporim prin comportamentul nostru, de exemplu, o personalitate psihopata, profil destul de frecvent in jurul nostru) si foarte pe scurt despre importanta dezvoltarii mecanismelor de rezilienta (rezistenta la stres) si coping (adaptare).
In final ne-a marturisit ca trebuie sa ajunga in acest moment la Ministerul Sanatatii unde sustine negocieri „traumatice” pentru schimbarea atitudinii acestei institutii fata de psihoterapie si psihoterapeuti.
Excelenta relatare, Georgiana! Foarte bine descris si esentializat!
As mai completa cu cateva notite…
…Cu vorba memorabila a dnei Diana Vasile din cuvantul de introducere al Congresului: Nu putem evita intotdeauna traumele, suntem fiinte vulnerabile!
Tot ca glosse – la cuvantul dlui Mihai Anitei:
– Psihotraumatologia, aceasta noua directie de cercetare (prin excelenta interdisciplinara) se dezvolta tot mai mult in ultimii ani;
– Traumele "omului de rand se adauga picatura cu picatura", iar asta pentru ca traim intr-o lume traumatizata. Suntem azi, in societatea romaneasca, "intr-un razboi total" unii cu altii.
– Asa cum ai emfatizat si tu: Traumele cumulate, a spus dl Anitei, nu sunt tot una cu stresul (cumulat)
– Este normal faptul că orientarile terapeutice merg spre tratament, spre dezvoltarea capacitatilor de rezilienta, coping etc. Dar marea problema este cum sa-l invatam pe omul de rand sa invete sa convietuiasca / sa faca fata – si sa nu devina el insusi o sursa de trauma
– Asa cum ai retinut foarte plastic: Societatea romaneasca, in contrast cu Europa, este "inraita", respectiv nu avem mecanisme de coping si rezilienta
– Psihopatul de langa noi e prima sursa a traumelor cotidiene – in traficul auto, la serviciu, in hartuirea sexuala de pe strada (sunt doar cateva exemple, dintre cele mai frecvente)
– Ceea ce mi se pare foarte important (vor fi de precizat mijloacele): Dl Anitei a indemnat la realizarea unei educatii antitrauma, respectiv la dezvoltarea mecanismelor de coping si rezilienta
am invatat doua cuvinte romanesti noi: "coping" si "emfatizare" 🙂
Dar de "rezilienta" ce spuneti? "Coping" e un termen uzual in sfera la care ne aplicam – va invit la traducere! "Emfatizare" provine din semiotica si mai ales din teoriile limbajului si inseamna mai multe lucruri, dar il puteti traduce la liber, in acest caz, cu "subliniere".
O alta provocare pentru dv.: Dna Catalina Tudose, care a sustinut astazi o comunicare foarte interesanta despre Alzheimer, si-a exprimat nemultumirea ca nu exista o traducere suficienta pentru "carer", alta decat "ingrijitor", care e o notiune vaga, confuza, insuficienta. As fi foarte curios daca aveti o versiune romaneasca. Ar cam fi de trebuinta.
Daca vb de traduceri, am eu o intrebare legata de traducerea cuvintelor 'embodiment' si 'boundaries'. Legat de traducerea ultimului cuvant, 'granite' ma duce cu gandul la granitele geografice, in timp ce 'limite' ma duce cu gandul la suportabilitate. Ar putea fi cadru sau structura de lucru?
Multumesc, Mihaela
Foarte interesanta idea unei educatii anti-trauma! Poate largirea programelor de educatie terapeutica si ancorarea lor in scoli ar fi un raspuns. Poate resurse din buget care merg catre programe strategice de tip armata, NATO, Afganistan care ne fac sa ne protejam psihologic de amenintari pot fi redirectionate catre educatia terapeutica. Doar o sugestie.
La tratamentul preventiv si dezvoltarea mecanismelor de coping si rezilienta ajungem dupa ce ne-am lovit de grinda si ne-am facut timp sa ne intrebam de ce…
Totul se invata, suntem doar cu o treapta (sau mai multe) mai jos. Dar avem in schimb prospetimea si inventivitatea incepatorului si nu e necesar sa-i copiem pas cu pas pe ceilalti, ci doar sa-i observam si – in mod ideal – sa invatam de la ei.
Alice
Nici "emfatizare" si nici "coping" nu sunt incluse in dictionarul limbii romane, desi poate fac parte,impreuna cu multe altele, din limbajul dvs. uzual. Cred insa, ca ar merita sa facem mai mult efort sa le gasim corespondente in limba noastra; si de dragul limbii si al celor carora ne adresam, care e in primul rand e public vorbitor de limba romana. Si, nu in ultimul rand, cred ca acest efort ar duce la largirea limbajului de specialitate si astfel la mai buna lui asimilare, decat acest "copy-paste" din alte limbi (na, ca am comis-o si eu :-).
Totusi limbile sunt vii, argumentul dictionarului nu e bun. Cuvintele mai si intra in dictionar, nu doar ies de acolo.