Creşterea vizibilităţii ştiinţifice a psihanaliştilor români e un proiect major pentru viitor – Interviu cu Gianina Micu, noul preşedinte al SRP

Cu ce ganduri preluati functia de presedinte al S. R. P.?

Cu ce ganduri?… Cu un melanj de idei si sentimente pe care le resimt, insumate, intr-un mod armonic: domeniul psihanalizei e un domeniu care imi place, imi suscita curiozitati, interes, idei… iar grupul de oameni care constituie astazi Societatea Romana de Psihanaliza (S. R. P.) ma anima, imi trezeste cumva din entuziasmul de a explora lucruri fara vreo constrangere sau conditionare, ba chiar catalizator, ceea ce este profund motivant pentru mine. La asta se adauga deferenta spontana pe care o resimt pentru persoanalitatile si munca predecesorilor mei si care ma motiveaza, in felul ei, si ea… si nu in ultimul rand, ma simt frecventata de ganduri de apreciere si interes in raport cu cei care bat la portile devenirii ca psihanalist, profesie care, cred eu, ca si cea medicala, este una de vocatie.

In consecinta, sunt animata de idei si planuri de viitor care sa faca posibila, in continuarea, cresterea si recunoastrea valorilor umane, preocuparea pentru cunoasterea si intelegerea propriei persoane, in aceeasi masura cu apetitul pentru cunoasterea si intelegerea celorlalti, fiecare dintre acestea abordate intr-o cheie in care cunoasterea psihanalitica sa isi aduca valorosul sau aport.

Ne puteti spune cateva cuvinte despre proiectul cu care ati concurat pentru aceasta functie?

Hmm… E adevarat ca am avut un competitor in colegul meu, dl Catalin Popescu, amandoi propunand si propunandu-ne cate un proiect pentru urmatorii 4 ani ai S. R. P. si, implicit – cred, ai psihanalizei romanesti; dar cel putin eu am gandit aceasta mai degraba sub forma unor candidaturi reciproc emulative decat in termenii vreunei concurente, scopul amandorura fiind propunerea unor strategii si solutii cat mai potrivite de a face lucruri in favoarea unei evolutii de viitor in Romania a profesiei psihanalitice si a psihanalizei ca instrument clinic de vindecare.

In ceea ce ma priveste, asa cum propuneam si colegilor mei, consider necesara continuarea schimbarilor deja incepute in S. R. P. Perioada imediat anterioara, a celor 2 ani in care presedinte al S. R. P. a fost dl Corneliu Irimia, o consider una cruciala in evolutia actuala si de viitor a grupului profesional de psihanalisti romani. Si spun asta intr-un sens cat se poate de apreciativ, moderatia, consecventa, colegialitatea si deschiderea de care acesta a dat dovada intr-un moment important pentru S. R. P. – aplicarea si obtinerea statutului de Societate Provizorie a Asociatiei Internationale de Psihanaliza (I. P. A.) – fiind, din perspectiva mea, un autentic punct de pornire pentru mai departe. In acest sens, viziunea pe care o am pentru urmatoarea perioada de 4 ani in dezvoltarea S. R. P. este ca, odata cu accederea la noul statut, aceasta sa functioneze si sa isi desfasoare activitati care sa o faca tot mai semnificativ prezenta in randul celorlalte Societati de Psihanaliza afiliate I. P. A., precum si in tara, in domeniul specific de activitate.

In primul rand, cred ca pentru a obtine autonomia – etapa urmatoarea in evolutia S. R. P. – acesta trebuie sa isi intareasca si afirme identitatea, incluzand in acest deziderat o serie de atitudini, activitati si rezultate, printre care as mentiona acum un aspect pe care il consider ca fiind de importanta majora si anume necesitatea cresterii vizibilitatii stiintifice a S. R. P. si, deopotriva, a membrilor sai, atat in tara, cat si in lumea psihanalitica internationala – publicarea articolelor psihanalistilor romani in reviste de specialitate de circulatie internationala, ecourile Scolilor de vara si, mai ales, ale Conferintelor internationale organizate de catre S. R. P., schimburile de lucru cu psihanalistii straini si permanenta ghidare si survizare a analistilor delegati I. P. A., indreptatindu-ma sa cred si sa afirm faptul ca Scoala Romaneasca de Psihanaliza, desi inca tanara, incepe sa se inscrie tot mai net pe o traiectorie care o confirma din ce in ce mai sesizabil in randul comunitatilor profesionale psihanalitice de tinuta.

Legat de acest aspect as spune faptul ca accederea S. R. P. la statutul de Societate Provizorie I. P. A. este incununarea meritata a peste 20 de ani de existenta si activitate a membrilor ei si a mai bine de 10 ani de cand S. R. P. a devenit Study Group I. P. A., in anul 2000, an in care a inceput programul de formare profesionala pentru serii succesive de candidati la profesia de psihanalist. In acest extrem de rezumativ parcurs istoric, care a insumat multa munca, abnegatie, stradanie, idei, framantari, o mentiune speciala as face-o in privinta primilor 4 psihanalisti romani ai S. R. P., psihanalistii „seniori”, cei care au constituit nucleul in jurul caruia a inceput sa se cristalizeze, pas cu pas, actuala Societate: doamna Brindusa Orasanu, domnul Eugen Papadima, doamna Veronica Sandor si domnul Vasile Dem. Zamfirescu. Celor patru li s-au adaugat in ultimii 2 ani, de asemeni cu statut de supervizori, alti doi psihanalsiti, doamna Silvia Papadima si domnul Alfred Dumitrescu. Cei care am devenit ulterior psihanalisti, la randul nostru dupa o formare profesionala temeinica si indelungata (8-10 ani), avem ca filiatie profesionala pe unul dintre acesti psihanalisti formatori si supervizori (training analyst).

Asadar, dupa un parcurs deseori dificil, mereu laborios si necesitand perseverenta si seriozitate, sub indrumarea a trei psihanalisti I. P. A. – care au constituit pana de curand Comitetul de Sponsorizare (Sponsoring Committee), S. R. P. a fost acceptata, in urma cererii insotite de noile propuneri de Statut si Regulament, ca Societate Provizorie a Asociatiei Internationale de Psihanaliza, confirmarea fiind cu prilejul Congresului Mondial din Mexic, din august 2011. Noul statut al Societatii presupune un grad crescut de autonomie al acesteia in raport cu organismele I. P. A., in sensul unei organizari interne autonome, in spiritul exigentelor profesionale internationale, I. P. A. ramanand, prin reprezentantii ei (Liaison Committee), disponibila pentru consultanta si suport in problemele care ar putea sa mai apara pe parcurs.

In acest sens, pasul urmator in evolutia S. R. P. – posibil cel mai devreme peste 4-5 ani – va fi cel de Societate Componenta I. P. A., cu deplina autonomie in organizare si formarea de noi psihanalisti.


Cum vedeti psihanaliza romaneasca astazi?

Este un fapt discutat nu o data cel al aparentei inapetente a societatii romanesti – si mai ales a mediilor intelectuale romanesti – fata de ideile psihanalitice…. de aceea nu as mai reveni pe acest teritoriu. Nu acum. Cred insa ca evolutia moderna a curentelor de gandire psihanalitica, complementata fericit de o deschidere crescanda si onesta a documentarii de fond a celor interesati de domeniul psihanalizei, ambele creeaza astazi un soi de culoar de acces catre perspective de profunzime legata de cunoasterea psihica si sufleteasca pe care psihanaliza o propune, mai libera de prejudecati facile si mai aproape de o cunoastere ceva mai putin partinitoare. Sper, de aceea, ca nu gratie vreunui optimism naiv inclin spre a comenta faptul ca vad psihanaliza romaneasca de astazi intr-o lumina favorabila sub aspectul exprimarii si al receptarii ei de catre specialisti, dar nu numai de catre acestia. Asadar, gasesc resurse pentru o asemenea perspectiva in modul in care este reflectat actual subiectul si prezenta psihanalizei romanesti atat de catre comunitatea psihanalitica externa, cat si de mediile interne profesionale si / sau la nivelul societatii, in genere – reflectare pe care as comenta-o, in primul rand, ca prezenta si, in al doilea rand, ca sensibil pozitiva.

Una peste alta, argumentele mele ar fi si de domeniul concretului: tinand cont de numarul in crestere al candidatilor in formare pentru a deveni psihanalisti, as zice ca psihanaliza romaneasca este in plin proces de recuperare; tinand cont de numarul si interesul profesional al psihoterapeutilor de alte orientari teoretice, al studentilor, masteranzilor, medicilor, interesati de cursurile scolilor de vara organizate, de conferinte sau de alte activitati profesionale sub egida S. R. P., frecventate tot mai mult si mai activ de catre cei enumerati mai sus, as cuteza sa imi afirm si mai mult parerea intr-o metamorfoza a gandirii romanesti in raport cu ideile inspirate din postularea existentei inconstientului, in sensul cresterii unei curiozitati reale si constructive; la fel m-as gandi din perspectiva argumentului prezentei tot mai stabile si structurate a psihanalizei in invatamanatul superior, atat ca disciplina in sine, cat si ca parte a cunoasterii celor care predau si formeaza diferite categorii de specialisti, din cea a cresterii frecventei aparitiilor media conexe cu domeniul, din cea a cresterii interesului general… Dar, ca nimic mai mult, mi-as fundamenta ideea ca psihanaliza isi castiga meritatul teren si in Romania pe faptul ca oamenii apeleaza tot mai mult si in mai multa cunostinta de cauza la terapia psihanalitica, in dorinta de a se intelege pe sine mai bine si, astfel, sa poata accede la descifrari ale sensurilor propriei suferinte si sa se poata relationa mai bine cu cei din apropierea lor.

Alte ganduri, daca…

Alte ganduri… ar mai fi, desigur… poate vom mai avea prilejul, in timp. Pana atunci, nu as incheia inainte de a va multumi foarte mult pentru propunerea dumneavoastra de interviu, in ideea in care va inteleg si intentia si munca – pe care o faceti cu multa consecventa si seriozitate – in spiritul aceleiasi preocupari pe care eu o cred pe cat de generoasă, pe atat de utilă, cea catre cunoasterea de sine si de celalalt, aspiratie de cunoastere intermediata, iata, in acest caz, de instrumentele pe care psihanaliza si demersul clinic psihanalitic le prilejuiesc.