He he he!
Interesant ca arta. Mai precis „arta teoretica” despre care tocmai am publicat recent o lucrare:
http://www.amazon.de/Basics-Theoretical-Art-theoretical-conceptualism/dp/3846540420
Ca teorie e de discutat. Mai intai, psihanaliza nu are nici o legatura cu anarhia nici in arta, nici in terapie si nicaieri. Imi vine in minte trecerea de la dadaism la suprarealism la inceputul lui XX facuta prin psihanaliza. Daca dadaistii erau anarhisti convinsi si au lasat in arta lor intamplarea – suprarealistii, dimpotriva, au adoptat neodeterminismul (eventual mecanicismul) pulsional in defavoarea nondeterminismlui / anarhismului. Anarhia insasi este un concept mai curand clasic, iar in materie de politica nu poate conduce decat la inlocuirea brumei de libertate a democratiei cu sistemul politienesc sau chiar cu dictatura. Anarhistii cu state veki insisi si-au dat seama ca protestele violente de strada intaresc statul politienesc, de aceea noile crente (vezi occupy wall-street) merg pe idea de calm / iubire / comuniune. Dar luat la bani marunti, acest concept nu se potriveste nici la violentii din anii 60 si cu atat mai putin la occupisti contemporani pe care mijloacele mass-media nu mai stiu cum sa ii asocieze cu violenta…
Vedeti cum se face Psihanaliza politică la Paris
Nu vreau sa insist prea mult pe aceasta tema… insa psihanaliza nu poate sustine nici anarhia si nici violenta de strada (care e oricum altceva decat anarhia deci) dupa cum ea insasi nu incurajeaza acting-out-ul, ci insightul. Dimpotriva, tocmai capitalismul este cel ce incurajeaza punerea nedigerata in act a pulsiunilor („poftiti va rog” ) pentru ca apoi sa incarce consumatorul cu obligatii si sa il inrobeasca. Asta e reteta sclavagismului modern, spre deosebire de cel clasic facut cu amenintarea armelor.
Cititi despre Psihanaliza, Sigmund Freud, freudismul si psihanalistii
Apoi, in aceste imagini nu vorba de o psihanaliza politica (cel putin nu asa cum o vad eu), ci de o „politica influentata de unele idei psihanalitice”. Am pus sintagma in ghilimele pt ca e clar ca politica nu face omul simplu decat cu obiecte marunte pe care le detine. Politica o fac cinicii. Adica sclavagistii. Interesul lor este inrobirea prostimii si crearea iluziei de libertate, fraternitate, egalitate (de sanse, eventual – daca tot suntem pe taram francez) pentru acesti robi. Dar atata timp cat tulburarile psihice insele se datoreaza sclavagismului (consolidat transgenerational), atunci psihanaliza si politica vor ramane ca apa si uleiul. Politica si strategiile de marketing, PR (& stuff) imbolnavesc mental robul, iar psihanaliza are interesul (cel putin la nivel declarativ) de a-l vindeca. (Oricum ar fi, daca nu il ruineaza, sigur nu il imbolnaveste mai rau decat a fost inainte de a lua contact cu ea).
O psihanaliza politica asa cum o vad eu este o psihanaliza care trece dincolo de minciunile microfamiliale ale simptomului personal si analizeaza minciunile macrofamiliale globale ale institutiilor statului. In fond institutiile statului sunt simptome colective identice cu cele personale, cu beneficiu primar si secundar si cu tot tacamul cunoscut. Unii sociologi le-au mirosit, insa au ramas prea prinsi in factorul formal, ignorand mai mult sau mai putin pe cel psihologic. E mult de zis, dar vad ca deja m-am lungit pra mult cu acest comment si risc sa il transform in articol de blog 😉 .
Cititi despre Opiniile politice si psihanaliza aplicata
Comentariu de Baldovin la articolul „Psihanaliza politică” de Alexandra
