Staircase Somnambulism se intitulează proiectul din 2011 care s-a desfăşurat pe treptele Clădirii Hamilton a Denver Art Museum: două dansatoare, Jaimie Henthorn şi Elizabeth LeBlanc, au urcat ca în transă în ritmul percuţionistului Andrew Nast.
Explorând un spaţiu – aşa cum s-a spus – de o „complexitate vertiginoasă”, coregrafia celor două dansatoare a pus în evidenţă aspectul de sugestie monumental-clasică – al unei scări totuşi moderne, cu o arhitectonică neaşteptată, zigzagată, dar în acelaşi timp repetitivă. Trimiterile explicite sunt la opera Dansul vrăjitoarei a coregrafei expresioniste germane Mary Wigman şi la capodopera expresionistă din 1920 a lui Robert Wiene, somnambulescul film Cabinetul doctorului Caligari.
Atât prin mişcările lente (onirice, exagerate amplu, ca-ntr-un vis) şi prin tensiunea dramatică indusă de percuţionist, cât şi prin echipamentul (îndeosebi peplumul comun, atemporal, „înfăşurând” mişcările ca într-un determinism ori supradeterminism latent) şi machiajul nocturn, extenuat, ca dintr-altă lume a dansatoarelor – efectul total este unul al halucinării şi totodată al unei coerenţe-ca-şi-în-stare-de-veghe, descriind la un nivel existenţial un somnambulism indiferent la înălţimile şi pericolele (unghiurile ascuţite şi planurile înclinate) ascensiunii.
