Revenind la crimă şi pedeapsă, va rezulta oare o totală deresponsabilizare a criminalului? Vom înlocui închisorile cu clinici psy unde prin decondiţionare, dar preferabil prin metode neurochirurgicale, vom căuta să vindecăm pe ucigaşi, dar de ce nu pe diverşi devianţi? – Compromiterea definitivă a liberului arbitru ar creea una din cele mai mari bătăi de cap unei viitoare societăţi care ar accepta-o. Am citit de curând cartea lui M. Gazzaniga Who is in charge? (Cine este şeful? – în traducere liberă) şi am aflat de acolo că justiţia este de trei feluri: retributivă (corespunzând Legii Talionului: „după faptă şi răsplata”); justiţia utilitară, care disuadează pe delicvent sau pe cei ispitiţi să-l imite, îl incapacitează (punându-l în imposibilitatea de-a mai făptui crime sau încercând să-l reabiliteze); în fine, justiţia restaurativă, care impune criminalului să ceară iertare şi să repare efectul delictului. În fapt, dacă nu ar mai fi credibil liberul arbitru, numai justiţia retributivă ar fi afectată. Cea restaurativă este oricum partea slabă, rareori poţi reface pe deplin ce ai stricat. Rămâne justificată – chiar dacă teoria liberului arbitru cade – justiţia utilitară, căreia îi întrevăd un viitor strălucit.
 Ion Vianueste psihiatru, romancier, memorialist, eseist, un observator constant şi atent al vieţii intelectuale şi publice de la noi şi de pretutindeni. |
DE ACELAŞI AUTOR
Toate articolele acestui autor
Oricum psihochirurgia este mai umana decat injectia letala. Sau cel putin pare. Daca eu de exemplu as trai intr-o societate unde, sa zicem as fi pedesprit cu moartea pentru ca ma culc cu femei cred ca as prefera castrarea in locul pedepsei capitale. [Desi…. 😀 ]
Insa cred ca nu trebuie sa extrapolam mentalitatea societatii actuale in viitor. Generatiile viitoare vor fi mai umane cu criminalii in aceeasi masura in care noi suntem mai umani cu criminalii fata de societatea clasica (vezi Foucault) .
Eu sunt convins ca odata cu intelegerea alurei de victima pe care insusi criminalul o are si odata cu o atitudine mai mult psihologica si mai putin medievala sau sociomecanica fata de acesti marginali societatea va trece dincolo de de spitalul propriuzis in ceea ce priveste transformarea detentiei in cura. Vad o societate umna in care criminalul este preluat inca din fragede varste de psihoterapeuti si vindecat in afara spitalului.
Din pacate criminalul este raspunsul brut al omului simplu la presiunea venita din partea claselor pprivilegiate. Intr-o viitoare societate in care presiunile psihice manifestate prin cultura si educatie vor fi abandonate atunci si criminalitatea va scadea. Pana atunci sclavagismul modern al motivarii si iluziilor ca crea criminali.
Din pacate suna posibil insa justitia se va multumi cu atat? Nu cred ca poate disparea justitia retributiva cum nu poate disparea nici liberul arbitru. Conditionari biologice, de mediu, dar mai ramane ceva.
Pana la urma nicio dictatura nu a supravietuit nelimitat.
daca "pacientul" si-ar da consimtamantul nu s-ar mai chema dictatura 🙂
Pai nu are sa mai fie nevie nici de justitie nici de penitenciare si nici de spitale de psihiatrie in conditiile in care sistemul social ar practica o educatie umanista lipsita de presiuni si amenintari asupra copiilor. Sa luam schizofrenia: schizofrenicul poate trai foarte bine cu schizofrenia lui, cu delirulile si haluciantiile sale. Daca noi astazi il internam o facem in primul rand pentru ca vream sa-l "reabilitam" in campul muncii (adica sa-l refacem sclav productiv) iar apoi pentru a ne feri de violentele lui. Intr-o societatea echitabila a viitorului aceste probleme nu vor fi arzatoare. Violenta schizofrenicului , la fel ca agresivitatea concreta a oricarui om, este o reactie de compensare a unor presiuni exercitate anterior de autoritati catre omul simplu. situatia este identica cu cea a refularii doar ca represia e externa; reflexia presiunilor inapoi in societate prin comportament antisocial este omoloaga sublimarii interne a pulsiunii care gaseste portite colaterale de exprimare evitand astfel cenzura. Odata ce presiunile eductational-culturale se vor fi diminuat atunci si aceasta reflexie antisociala se va diminua. Din pacate neosclavagismul contemporan nu poate renunta la educatie salbatica pentru ca asta ii este esenta. Pana atunci ne vom multumi cu metodele vechi de "vindecare" iar spitalul de psihiatrie face parte din aceasta adevarata axa a raulului in societatea actuala : educatie salbatica-criminalitate-justitie-penitenciar/spital de psihiatrie.
🙂 Baldovin, vrei sa spui un paradis pierdut regasit? Nu suna prea frumos cumva? Ce spunea Freud de constrangerile civilizatiei? Prin simplul fapt ca traim in comun apar fenomene negative.
Si nu stiam ca s-a descoperit cauza schizofreniei, asa, in absolut.
Come on:)
@baldovin,
ceea ce pot spune este ca argumentatia ta porneste de la premize false:"Sa luam schizofrenia: schizofrenicul poate trai foarte bine cu schizofrenia lui, cu delirulile si halucinatiile sale."Inclin sa cred ca nu prea ai avut posibilitatea sa comunici cu vreo persoana suferinda de schizofrenie, de aici poate vine si accentul pus pe violenta schizofrenului.
Undeva în adâncul celui mai frământat psihic există un loc netulburat de conflicte unde se înregistrează în filmul memoriei toate momentele trăite în fazele acute. Multi schizofreni cer ei insisi ajutor fiindca se tem de revenirea acestor faze, vor sa traiasca simplu fara halucinatii si deliruri si chiar isi doresc personal 'reabilitarea'. Deh, si ei ca majoritatea 'normalilor', cu mentalitate de sclav.
@ Dora
Nu vb de cauza schizofreniei ci de conditiile accentuarii criminale a simptomelor sale. Presiunile civilizatiei sunt cauza necesara dar nu suficienta pt schizofrenie. Nu ma bag in sensibilitatea organica tipica a cauzelor schizofreniei.
@mirela
Am avut contact cu o persoana. Nu prea apropiat dar am avut. Dar oricum nu asta e esenta pozitiei mele. sunt convins ca simptomatologia persecutorie sau catatonica din schizofrenie nu e un cadou pt. nimeni. Nu zic ca schizofrenia ar fi preferabila de catre bolnavii viitorului si ca ei ar refuza principial orice intreventie institutionala de rerabilitare. Spun doar ca intr-o societate mai echitabila drama acestor simptome ar fi mai atenuata si ca multi ar putea trai cu delirulile si halucinatiile lor fara a deveni antisociali. Sunt destule cazuri si astazi de schizofrenici care s-au impacat cu boala lor inca activa (vezi filmul "beautiful mind" inspirat dintr-un caz real) . Cu siguranta ca in viitor vor fi mai multi
@baldovin
sunt de acord cu ce zici tu, dar eu i-as cataloga pe schizofreni mai degraba asociali si nu antisociali. Nu neaparat delirurile si halucinatiile lor duc la infractionalitate.Lasand la o parte filmul inspirat din viata laureatului premiului Nobel in Economie, John Nash, majoritatea sschizofrenilor functioneaza binisor in societetate atunci cand boala este in remisie, dar mai greu sau deloc in recadere. Consider ca in acest moment trebuie multa intelegere si suport din partea institutiilor de reabilitare (v.spitalul de psihiatrie, eventualul loc de munca etc) dar nu in ultimul rand din partea familiei. Pentru ca membrii familiei sa nu devina pur si simplu coplesiti de incarcatura afectiva pe care le-o declanseaza schizofrenul si nu numai in faza acuta, acestia au nevoie de o terapie de suportiva.Eu personal nu cunosc decat initiative fara succes de initiere a unor terapii de familie pentru apartinatorii persoanelor suferinde de schizofrenie. Dar prefer sa cred ca la mijloc e doar ignoranta mea si chiar undeva in institutiile preocupate cu reabilitare persoanelor afectate de psihoze (si nu ma refer numai la schizofrenie) se deruleaza programe de terapie de familie cu apartinatorii. M-as hazarda prea mult sa spun sponzorizate de Casa de Asigurari?Deja e fictiune…
Desigur. Doar ca in acest caz vorbeam despre acei schizofrenici cu simptomatologie antisociala. De asta si spuneam mai sus "schizofrenicul poate trai foarte bine cu schizofrenia lui, cu delirulile si haluciantiile sale"