Pe când eram student la Lausanne, în anii ’50, visam să scriu într-o bună zi o carte pentru „Que sais-je?”: citisem mai multe cărţi ale colecţiei, pe subiectele cele mai diverse, iar această enciclopedie a cunoaşterii părea, şi prin format, şi prin gradul de stăpânire a subiectelor, foarte liniştitoare pentru tânărul dubitativ care eram. Au existat aşadar universitari care au ştiut şi au putut să-şi transmită cunoştinţele.
Îmi mai amintesc încă emoţia şi plăcerea încercate la lectura cărţilor din „Que sais-je?” despre Inconştient sau despre Psihanaliză. Cât despre cartea lui Didier Anzieu despre autoanaliză, publicată, previzibil, la PUF [Presses Universitaires de France – n. trad.], îmi provocă un seism interior de mare amploare. Pe scurt, fie că era vorba despre metalele neferoase sau despre economia libiană, dispuneam prin PUF de toată ştiinţa lumii – sau aproape.
Aşa că tânărul student din Lausanne se mângâia cu visul de a scrie, el însuşi, un „Que sais-je?”, de a adăuga o piatră la edificiu. Uneori, visele din tinereţe se împlinesc la maturitate: aşa şi acum. Deveneam, după douăzeci de ani, autorul a două „Que sais-je?”. În acelaşi timp, ajungeam la concluzia că transmiterea cunoştinţelor este mai mult decât problematică şi că toată lumea învaţă doar ceea ce ştie deja.
 Roland Jaccardeste scriitor. Nihilist, a fost un apropiat al lui Cioran şi Louise Brooks. A scris mult despre psihanaliză. Trăieşte la Paris. |
DE ACELAŞI AUTOR
Toate articolele acestui autor
Jacques Ranciere a scris o carte care l-a facut faimos, Invatatorul ignorant, in care zice ca cea mai importanta calitate a unui educator este sa fie ignorant intr-un subiect pe care il preda. Pentru ca invatatorul e ignorant, el/ea este capabil sa ii ajute pe cei care nu stiu sa se autoeduce si sa il invete pe educator.