Munca mea nu e deloc complicată: citesc şi scriu.
Diverse edituri îmi solicită o părere despre manuscrisele pe care mi le trimit: parcurg câteva pagini şi, ca un medic de la urgenţe, văd imediat de ce boală e atins pacientul. În nouă cazuri din zece terapia pe care o propun este coşul de gunoi. Dacă nu suntem geniali, atunci mai bine să ne abţinem de la scris.
În absenţa geniului, putem întotdeauna să pretindem că suntem originali: e nevoie de şiretenie şi de un pic de candoare, fără să neglijăm esenţialul, ceva ce pare a avea stil, pentru trece proba. Şi apoi, e necesar să fie reînnoit şeptelul. La fiecare rentrée littéraire*, publicul aşteaptă noi capete. Eroii zilei sunt cei care ne vor plictisi mâine. Dacă ei rezistă mai mult timp, atunci se vor bucura de recompense: premii, burse, academii, sejururi în străinătate, croaziere de lux pe seama unor conferinţe sau lecturi de poeme. Simţim atunci un vag dezgust… dar şi satisfacţia de a fi mereu pe traiectorie, în timp ce atâţia alţii…
* Denumire în Franţa pentru valul de apariţii editoriale, în toate domeniile, dintre sfârşitul lunii august şi începutul lunii noiembrie.
 Roland Jaccardeste scriitor. Nihilist, a fost un apropiat al lui Cioran şi Louise Brooks. A scris mult despre psihanaliză. Trăieşte la Paris. |
DE ACELAŞI AUTOR
Toate articolele acestui autor
NEWSLETTER Cafe Gradiva
peste 3 000 de abonaţi
Aflaţi pe email despre evenimentele, articolele, ideile şi interpretările cu sens.
EMAILUL DV.
