Asa cum am promis, revin cu precizari terminologice si istorice in privinta conceptului de „portavoce”.

Este Anonimul o portavoce?

Voi cita chiar din cursul lui Enrique Pichon Riviere sustinut in 1970 la Primera Escuela Privada de Psicologia Social (traducerea imi apartine si este facuta dupa editia franceza):

Portavocea este cel care, in grup, la un moment dat, spune ceva, enunta ceva, acest „ceva” fiind semnul unui proces grupal care, pana in acel moment, ramasese latent sau implicit, disimulat in interiorul totalitatii care constituie grupul. Ca semn, ceea ce denunta portavocea trebuie sa fie decodificat, adica va trebui sa-l debarasam de aspectul sau implicit. Aceasta decodificare este facuta de grup, mai ales de coordonator, care atrage atentia asupra semnificatiei acestui aspect. Portavocea nu are constiinta ca enunta ceva cu semnificatie grupala care este in curs in acel moment; ea enunta ceva pe care il traieste ca fiindu-i propriu.

[…]

Cele patru dispozitive ale unei relatii analitice

Uneori, nu exista doar o portavoce, ci mai multe, ale caror propuneri si actiuni furnizeaza elemente care vor permite descifrarea, organizarea unei probleme care constituie in acel moment trairea grupala subiacenta, traire care nu are posibilitatea de a emerge altfel. Este un concept foarte important, pentru ca acest aspect al situatiei grupale nu emerge de unul singur el insusi, ci printr-un proces concret care ii da posibilitatea sa emearga, punandu-ne astfel in prezenta unui fapt nou.

Actiunea portavocii este o actiune complexa, in care ea nu colaboreaza cu membrii grupului, operand ca un denuntator al maladiei grupale.

Ce se intampla intr-un grupo operativo de invatare? Acelasi lucru ca in grupurile familiale, doar ca acolo nu este vorba de boala, ci de un mod oarecare de abordare al sarcinii. In fata acestei sarcini sau in fata grupului ca totalitate, participantii resimt anumite semne ale fantasmelor inconstiente care sunt impartasite in acel moment. Portavocea este, printre membrii grupului, cel care, datorita istoriei sale personale, a caracteristicilor care ii sunt proprii, poate exprima ceva care va permite descifrarea procesului latent. Conceptul de portavoce este deci fundamental pentru ca permite descoperirea denuntatorului aspectelor latente; folosind un cuvant din limbajul curent, spunem ca portavocea este, in acel moment, un fel de „turnator”, el este cel care „denunta” tipul bolii. Altfel spus, verticalitatea sa – si, prin termenul de verticalitate, intelegem istoria sa, experientele sale, circumstantele personale – se articuleaza cu orizontalitatea grupala – ceea ce, in acel moment, constituie numitorul comun al situatiei, ceea ce este, constient sau inconstient, impartasit de catre toti. Aceste doua aspecte fundamentale care incep sa se manifeste vor trebui sa fie clarificate prin intermediul remarcilor si interpretarilor.

Enrique Pichon Riviere, concepte psihanalitice deschizatoare de drumuri

Comentariu de Anca Munteanu la articolul „Grupalitatea ca exerciţiu «aici şi acum»” de Claudiu Ganciu