Cel de-al doilea organizator pe care vi-l propun spre discutie este imagoul.

Idealizarea analistului constituie o reluare a unei directii importante de dezvoltare a narcisismului care nu a fost incheiata cu succes in copilarie si anume incercarea de a stabili un imago parental idealizat si sigur care sa fie internalizat in forma unui supraeului idealizat.

Spune Georgiana la Cafe Gradiva http://www.cafegradiva.ro/2012/04/heinz-kohut-despre-personalitatile.html.

Sa urmarim fraza de mai sus. Ea se refera pe de o parte la transfer, iar pe de alta parte are in vedere ca un copil isi stabileste un imago parental idealizat si sigur in forma unui supraeu idealizat. Dar, pe de o parte, ne sugereaza o functionare familiala in care imagoul joaca un rol decisiv in organizarea familiei. Daca mutam punctul de interes de la copil la legaturile familiale, putem afirma ca imagoul joaca rolul de organizator intrapsihic pentru copil si poate deveni un reper de organizare pentru familie. In Moise si monoteismul, Freud stabileste imagoul ca organizator grupal. Astfel:

Si aici este autoritatea parintilor – in esenta cea a tatalui autocratic, care ameninta cu puterea lui de a pedepsi – care ii pretinde copilului sa renunte la pulsiuni, care stabileste pentru acesta ce ii este permis si ce ii este interzis. Ceea ce se cheama la copil „cuminte” sau „rau” va fi numit mai tarziu, dupa ce societatea si supraeul au trecut in locul parintilor, „bun” sau „rau”, „virtuos” sau „vicios”, dar este tot acelasi lucru, renuntarea la pulsiuni prin presiunea autoritatii care il substituie pe tata si-l continua. (Sigmund Freud, Opere esentiale, vol. 9, Editura Trei, Bucuresti, 2009, p. 681) 

Prima presupozitie de baza in functionarea grupului, formulata de Bion, cea a dependentei, urmareste aceiasi linie a imagoului patern. Anzieu le situeaza intr-un plan aparte, pentru el grupul intemeiat pe imago este acel grup care poate sa fie identificat cu o functie similara instantei. Anzieu propune supraeul, eul ideal si idealul eului ca fiind modalitati de exprimare ale grupului bazat pe imago. Dar ramane discutia daca putem sa vorbim si de un grup al eului si unul al sinelui. Urmarind acest model topic putem sa vorbim despre tipuri de grup care se exprima intr-o anumita instanta. Putem presupune ca grupul scolar este in primul rand un grup al supraeului reprezentat de imaginea profesorului. Daca in grupul de la scoala lucrurile sunt mai amestecate, imaginati-va un meditator care are in jurul lui un grup de elevi. Acestia vor fi pusi in situatia de a intemeia prezenta lor pe autoritatea acestuia. In acest caz, am avea un grup care functioneaza pe post de imago parental, patern, de autoritate. Este imaginea cea mai la indemana pentru ca este apropiata de ceea ce spun Freud, Kohut, Bion in prima ipoteza.

Dar cum ar arata un grup care are ca imago sinele? O imagine foarte apropiata este cea data de psihodrama clasica. In acel grup prin incalzire se realizeaza o activare a ceea ce este inconstient. Jocul transpune o stare de regresie care creeaza o asociere. Un alt tip de grup poate sa fie reprezentat de prietenii, iar daca asociem aceasta imagine cu niste substante, parca ne apropiem de imaginea sinelui? Discutia despre imago ca organizator al grupului este mare si probabil ne vom apropia mai mult de ea daca vom vorbi despre prima presupozitia de baza si anume dependenta.