Am lasat sa curga zilele de sarcina asa cum au vrut ele. Drept urmare, au fost pline pana la ultima. Am fost o graviduta activa, inlacrimata, uneori furioasa, alteori plangand din senin ca un copil mic, preocupata de mine, de viitorul meu bebelus, de sotul meu. Nu m-au ocolit spaima legata de nastere, de cezariana, nici gandul ca o sa mor. Cum ar fi putut sa fie altfel?
Prima data cand am simtit un semn din burtica tineam intr-o mana un volum Freud, iar cu cealalta imi incalzeam puiul sau il feream de trecutul meu, chiar daca acum am inteles. A fost ca un ciocanit scurt in palma mea. De-atunci am continuat sa vorbim in toate diminetile in care m-am trezit, mi-am lipit palma de usa catre incaperea miraculoasa (buricul prin care in copilarie am fost convinsa ca se nasc copii), iar omuletul de dupa ea mi-a raspuns de fiecare data, fara exceptie.
Sunt aici. Nu te mai teme.
– parca acesta s-a vrut a fi efectul fata de emotiile mele.
Au trecut cateva zile de cand minunea mea a pasit in afara camarutei ei protectoare si-a dat de mine si doar o zi de cand i-am aratat-o pe cealalta, camera ei adevarata, unde am marea bucurie sa o fac sa se simta iubita si linistita. Am descoperit un sot minunat in rol de tata exceptional. Pe mine m-am regasit cu adevarat mama, fara s-o uit pe Ana, fetita pe care am ingrijit-o acum 19 ani. Si-am simtit nevoia sa-i multumesc terapeutei mele pentru ca viata mea arata astfel astazi. Credeti-ma, n-ar fi fost posibil sa am un astfel de prezent fara efortul sustinut al meu si al femeii care imi e alaturi de mai mult de cinci ani. Imi vine sa-i spun multumesc lui Freud c-a existat, unei foste colege care acum aproape douazeci de ani citea Trei eseuri asupra teoriei sexualitatii, iar eu i-am rapit cartea si-am descoperit ceea ce cred c-am cautat, analistei mele pentru ca a crezut in el si in teoria lui si, de nepretuit, in vocatia ei, celor doi colegi de la Dilema Veche care m-au ajutat s-o intalnesc, bunicii mele, ca mi-a spus, in final, secretul ei, sotului meu pentru c-a aparut si-a doua oara in viata mea, dupa ce prima data pare ca fusese prea devreme pentru mine, si mie pentru c-am avut o atat de puternica dorinta de a ma vindeca pe mine, pe cei existenti si pe cei care vor fi urmat sa vina.
Va multumesc si voua, celor care m-ati citit aici. V-am scris astazi pentru ca am ramas datoare cu un raspuns din ultimul text publicat.
E fetita. Am castigat. Cu totii.
Ea e gingasa mea minune: Ilinca Miriam.
 A Hawkening Ladyeste un concept, „născut” din to hawk şi awakening, iar textele sunt scrise de o pacientă care… is hawkening. E un fel de a vă transmite cum m-am deşteptat eu scrutând adâncimile, spaţial, temporal şi în orice alt mod (in)imaginabil. Poate că exista şi alte metode. Eu am ales-o pe cea psihanalitică. |
DE ACELAŞI AUTOR
Toate articolele acestui autor
Sa-ti traiasca fetita si sa aiba mult noroc, norocul pe care ,de altfel, il porti cu tine. Nu toti care trec prin astfel de incercari ajung si la rezolvari..!!!!!!!!
Felicitari! Atat pentru reusita terapiei, cat si pentru copilul acesta mult asteptat.
Felicitari! Este superba Miriam.
Ce frumos, AHL! 🙂
Felicitari maxime! Pentru copil, familie, terapie si pentru acest spectaculos come back! Si bun venit la Gradiva frumoasei Ilinca Miriam!
Felicitari tie, mamica si bun venit mica minune! Sa va fie vietile aurite de soare si binecuvantate de zambete mereu!
M-a emotionat tare ceea ce ai spus despre draga ta draga si despre terapie. Nu intamplator rezonez..de patru luni multumesc in fiecare zi si psihanalistului-calauza si "norocului" de a fi ajuns la el cerand o analiza personala didactica..rad acum de cererea mea..dar daca inainte de analiza as fi crezut ca-i o pedeapsa divina ca eu sa-aduc pe lume o fetita acum ma bucur de lucrul asta pana la soare si inapoi.
N-as fi indraznit sa scriu lucrurile astea daca n-ai fi spart tu gheata. Asa ca-i multumesc psihanalistului, tie, oamenilor care-au pus la dispozitie spatiu ..si mie pentru curaj! Samona
Samona,
Ma bucur ca exista oameni care sparg gheata. Sunt unele "femei" care nu ajung niciodata sa fie mamici, nu ajung sa inteleaga minunea de a trai cu adevarat. Sa ajungi sa razi este cea mai importanta etapa a vietii tale. Nimic nu va mai fi la fel.
Sper sa te bucuri de ea, asa cum as face-o eu.
Minunat! Sa va traiasca si sa va bucurati de ea!
Mi-a luat putin sa raspund.
Citind articolul, m-am emotionat enorm. Inca resimt acest lucru.Absolut superb…
Felicitari, AHL.
Va multumesc mult tuturor pentru gandurile bune. E emotionant si sa vezi cititorii emotionati, sa stiti. 🙂
AHL, imi lipsesc articolele tale. Stiu, timpul e o problema acum. Dar, poate,..printre picaturi…ne mai scrii cate ceva. 🙂
AHL, multi oameni se confrunta cu probleme de tot soiul in terapie, asa ca te-as ruga sa iti faci timp sa ne mai scrii, din cand in cand macar. imi plac articolele tale si le recitesc cu mare placere.