Sentimentul turcesc al melancoliei ar fi Hüzün, sentiment pe care Pamuk îl descrie admirabil. Ar exista însă și un revers al melancoliei turcești? Am putea vorbi despre extaz, despre fericire atunci când ne referim la un popor ce se definește printr-o trăire colectivă a tristeții? Filmul pe care îl propun astăzi răspunde la această întrebare, însă răspunsul poate șoca pe cei obișnuiți cu fericirea zaharisită de tip hollywoodian. Ceea ce ne duce către o singură concluzie: fericirea e înțeleasă diferit de la o cultură la alta.
Aș mai spune că Mutluluk (r. Abdullah Oguz) debutează cu o poveste cel puțin ciudată pentru a fi catalogată drept punct de plecare pentru „căutarea fericirii”: o fată este violată și, conform tradițiilor, pentru ca onoarea familiei să nu fie pătată, ea trebuie să moară. Restul e… fericire. De la turci.
Alexa Pleşcaneste psiholog. |
DE ACELAŞI AUTOR
Toate articolele acestui autor
>> Caută acum psiholog, psihoterapeut, psihiatru
NEWSLETTER Cafe Gradiva
peste 3 000 de abonaţi
Aflaţi pe email despre evenimentele, articolele, ideile şi interpretările cu sens.
EMAILUL DV.
De cand am renuntat sa mai caut fericirea ma simt fericit cu mine insumi 😀