Oare din ceea ce am spus până acum rezultă destul de clar că într-o perspectivă deterministă mai există loc şi pentru libertate? (Este vorba, desigur, de libertatea alegerii, de libertatea pe care insul o are faţă de el însuşi).
Da, cu singura condiţie de a accepta că libertatea nu este o „facultate” a spiritului, o însuşire proprie structurilor cerebrale, ci un proces, o căutare continuă.
O căutare a ce?
Aş fi ispitit să spun: a destinului personal. Dar o asemenea afirmaţie cheamă un comentariu, o explicaţie. Chiar dacă facem ceea ce suntem destinaţi să facem, alegem ce ne-a fost deja prescris, există un proces de căutare. Conştient sau inconştient, examinăm, eliminăm, decidem. Este acompaniamentul subiectiv al legii obiective. Acest proces subiectiv este libertatea umană.
Fără libertate, fără această căutare a ceea ce virtual există deja, viaţa nu ar mai avea sens. Ar deveni chiar imposibilă. Ne-am preface în automate, automate care s-ar mişca circular, fără rost. Libertatea, acea căutare a determinării noastre, ne organizează şi dă un sens altul decât cercul vicios, mişcării noastre în lume.
Se cuvine să gândim în ce condiţii se exercită libertatea. Practica libertăţii nu este cu necesitate un exerciţiu cotidian.
 Ion Vianueste psihiatru, romancier, memorialist, eseist, un observator constant şi atent al vieţii intelectuale şi publice de la noi şi de pretutindeni. |
DE ACELAŞI AUTOR
Toate articolele acestui autor
