Pete Seeger a fost comunist, anarhist si hippie. A fost pe lista neagra in timpul perioadei McCarthy si a scris versuri de protest impotriva a tot ce inseamna politica de dreapta in Statele Unite. Seeger, totusi, s-a jucat si cu miturile stangii si iata-l aici cum e critic cu istoria psihanalizei, in 1958, in plina epoca de hegemonie psihanalitica:
Ohh, s-a intamplat in Viena, nu demult, cand nu se imbolnaveau indeajuns de multi oameni, cand un tanar doctor flamand a incercat sa isi imbunatateasca situatia si sa descopere ce ii face pe pacienti sa miste.
O, doctore Freud, o, doctore Freud, cum au vrut ei sa ai o alta slujba, cand in functie de circumstante, au crescut finantele, ale celor care l-au urmat pe doctorul Sigmund Freud.
A uitat de scleroza, si apoi a inventat psihoza, plus o suta de feluri in care sexul poate fi placut, si adoptat crezul:
Jos reprimarea, sus libidoul,
asa a inceput doctorul Freud!
O, doctore Freud, o, doctore Freud, cum au vrut ei sa ai o alta slujba, cand in functie de circumstante, au crescut finantele, ale celor care l-au urmat pe doctorul Sigmund Freud.
A analizat visele tinerilor si libertinilor, a substituit monologuri pentru pastile, a atras multimea ca Wes Sadler, si apoi au venit Jung si Adler, O, dumnezeule, exista aur in dealurile noastre, ei nu au intalnit nicio rezistenta, cata vreme au fost asistentii lui Freud, si cu eul si cu sinele s-au jucat cu maestrie, ambitosii tineri doctori, Jung si Freud.
Acum cei trei mari au murit, dar nu si ce au pornit, si a fost continuat de multi, si la trauma, razboi si socul de razboi, cineva a adaugat Rorschach si totul a scapat de sub control.
Women want dick, guys want tits, baby’s got to shit, I love my mother. Freud was right, dad should die, mother should spread her legs wide, it is an old story, sad but true, Stephen Hawking loves his mother too.
Cantecul asta e atat de obscur, incat nu poate fi gasit usor pe internet (Nu l-am gasit pe youtube). Nici nu stiu daca se poate asculta in Romania, eu l-am auzit pe Spotify. Perioada de incredere punk s-a terminat foarte repede si numai punkerii au reusit sa il reabiliteze pe Freud. Mie imi place The National, care astazi sunt cam sceptici cu psihanaliza. Ei au scris un cantec destul de trist unde Anna Freud are un rol major. Din pacate, ei nu au incredere in Anna Freud:
M-am trezit si te-am asteptat, Anna Freud, nu am incredere in Anna Freud.
Incepe sa se faca tarziu.
Frodo ii raspunde:
Nu, nu este. Nu este inca miezul zilei. Zilele incep sa se faca mai intunecate.
Epoca de neincredere in psihanaliza se adanceste.
 Bogdan Popaeste pasionat de psihanaliză, nu îi plac republicanii americani, iar pe Gradiva încearcă să îşi dea seama de ce. |
DE ACELAŞI AUTOR
Toate articolele acestui autor
NEWSLETTER Cafe Gradiva
peste 3 000 de abonaţi
Aflaţi pe email despre evenimentele, articolele, ideile şi interpretările cu sens.
EMAILUL DV.
Pete Seeger si Freud, o alaturare paradoxala, nu crezi, Bogdane? Un mars ar fi mers mai degraba, sau Mahler, poate.
Ce mai faci?
cum adica paradoxala, psihanalisa e deep deep down in traditzia stangii vezi numa freudomarxismu
seeger ne trimite chir back to the siexties si miscarile pen drepturi civile si d emancipare
e si compozitorul florilor care s-au dus… were have all the flowrs gone… long time passiiiing…
dar imi mai place sii mai mult sarstedt cu care multa vreme l am confuzat, cu ewhere do you go to my lovely http://www.youtube.com/watch?v=L8XQZYIiNgo
listen up, folks
Hmm, mars, Ioana, oare de ce asociezi psihanaliza cu un mars? Cred ca ai sa ne zici multe de ce psihanaliza merge cu Mahler.
Mari, de acord, dar Seeger e foarte critic fata de psihanaliza. L-am ascultat pe mustaciosul Sartesdt, si e delicios.
Mars? Viena, vals, mars, polca, etc…Poate ca am ales marsul pentru ca psihanalistii au fost foarte disciplinati, cel putin in prima parte a secolului trecut. Prea disciplinati dupa gustul meu.
Mahler? Adagio din Simfonia V, un elogiu adus melancoliei, vezi "Doliu si melancolie".
http://www.youtube.com/watch?v=VWPACef2_eY
cred ca simfoniile lui Mahler exprima bine declinul valorilor timpului nostru, deja trecut, ca un romantic tarziu… in sensul asta, panorama descinsa de la Freud poate fi vazuta ca o continuare fireasca, mahleriana, pe linia dezavuarilor epocii moderne