 |
| De la stânga la dreapta: Vera Şandor, Gianina Micu, Monica Bălaşa |
Vera Sandor este membru titular si supervizor al Societatii Romane de Psihanaliza. Ne-a marturisit ca tema conferintei i s-a parut incitanta si chiar destul de spinoasa avand in vedere ca scoala romaneasca este inca la inceput, nu avem o traditie teoretica… Din cauza acestui fapt, s-ar putea sa ne fie greu aici, in spatiul romanesc, sa vorbim despre pluralism. Mai ales pentru formarea viitorilor psihanalisti, acest lucru poate fi derutant. Lucrarea i-a fost motivata de gandul ca poate tocmai datorita acestor dificultati ale inceputului ar fi necesare clarificari privind pluralismul teoretic si clinic in psihanaliza.
Audiind lucrarea, mi s-a parut o foarte buna structurare a temei evenimentului sau un fel de ghid care sa ne ajute in fixarea obiectivelor unei teme atat de vaste – si va redau in continuare cateva notite pe care le-am luat pe parcursul prezentarii.
Parafrazandu-l pe sociologul Zygmunt Bauman care a vorbit despre societate lichida, moralitate lichida, dragoste lichida, Vera Sandor ne vorbeste despre pluralism lichid, care ar fi o diluare a psihanalizei, o utilizare conceptuala si clinica in care instrumentul de lucru psihanalitic isi pierde limitele si definitia.
Cativa factori determinanti ai pluralismului actual enumerati si dezvoltati in prezentare ar fi:
- filiatia rezultata din analiza personala;
- transferul asupra institutiilor psihanalitice ca afirmare a filiatiei;
- evolutia modului de a gandi unele concepte vechi ale psihanalizei;
- fenomene sociale cum ar fi razboaiele, migratia si relatia psihanalizei cu dictaturile;
- noile teritorii unde a aparut psihanaliza (Europa de Est, China) si unde se discuta despre formare;
- marii teoreticieni și influenţa școlilor lor: Jung, Ferenczi, Klein, Anna Freud, Winnicott, Kohut, Fairbairn, Bion, Lacan, Green, Laplanche, Ogden și alții;
- inovatiile de tehnica gen „experiment”: Freud cu tehnica activă a fixării datei de final a analizei, S. Ferenczi cu analiza mutuala, J. Lacan cu ședințele de durată variabilă, D. Winnicott cu însoțirea în regresie și regresia ca factor terapeutic;
lucrul cu diverse patologii: H. Searls cu psihotici, O. Kernberg cu tulburarile narcisice, Pierre Marty cu terapia bolilor psihosomatice grave etc.
De asemenea, iata cateva interogatii care ar putea diminua eclectismul si confuzia, enumerate de vorbitoare:
- teorii clasice cu pretenții de exhaustivitate: Adler cu sentimentul de inferioritate, Jung cu arhetipul și inconștientul colectiv, Lacan cu inconștientul structurat ca un limbaj;
- diferențe în filosofia vindecării: reflexivitate, subiectivizare, dispariția simptomelor, obsesia „obiectivării”;
- daca modificările de cadru sunt adaptări tehnice la noile patologii sau sunt raționalizari contratransferențiale;
- dezbaterea ideologizată a diferenței dintre psihanaliză și psihoterapie;
- diferențele dintre concepțiile despre sistemul de formare în IPA: anglo-saxon, francez și uruguayan;
- dezbaterea asupra factorilor terapeutici – ce anume produce vindecare, schimbare psihica in cura
In continuare, prezentarea se axeaza pe evolutia a trei concepte ramase fundamentale in toate orientarile psihanalitice: conceptul de seductie la Freud, Ferenczi si Laplanche, pulsiunea de moarte si contratransferul. Pluralismul teoretic este definit astfel ca evolutie necesara a gandirii clinice si teoretice pastrand ca numitor comun preocupari, intrebari si descoperiri care sa ajute la o intelegere mai buna a patologiei si vindecarii.
Citeste despre psihoterapia psihanalitica a unui copil Asperger
Intrebata fiind in finalul prezentarii, de psihanalistul american relaţionist Stephen Seligman, care ar fi relatia dintre pluralism si doliu si nostalgie, Vera Sandor a raspuns ca, in psihanaliza de astazi, trebuie sa abandonam pozitii freudiene rigide, dar sa nu pierdem ceea ce s-a construit pana acum adica sa nu ne indepartam de fundamente, cum spune Jean Laplanche.
 Georgiana Brănişteanueste candidat – Societatea Română de Psihanaliză. |
DE ACELAŞI AUTOR
Toate articolele acestui autor
Este foarte importantà si rar dezbàtutà notiunea de pluralitate în psihanalizà, aspect inerent al psihanalizei din motive legate nu doar de istoria unei societàti, ci mai ales de istoria personalà si de propria capacitate de mentalizare. Dar tot atât de important este ca psihanaliza sà gàseascà numitori comuni care sà evite derivele si hipersubiectivitatea. Din punctul meu de vedere una din càile care i-ar permite limitarea derivelor este afilierea cu neurostiintele care se dirijeazà din ce în ce mai mult spre notiunea de spirit, làsând deoparte teoriile mecaniciste care au predominat la sfârsitul secolului trecut. Aceastà afiliere nu trebuie sà însemne pierderea esentei psihanalizei, a càrei menire este de à càuta în inconstientul uman. Mà gândesc mereu la Lacan care a refuzat notiunea de contratransfer; neurostiintele permit actualmente o nouà teorizare a notiunii, dacà tinem cont în special de neuronii oglindà…
Da, vedeti… dupa atatea excomunicari, psihanaliza a ajuns sa vorbeasca astazi despre pluralism. Afilierea cu neurostiintele mi se pare o idee foarte inspirata si a fost mentionata si in prelegerea unuia dintre conferentiari. Cat priveste pozitia lui Lacan fata de contratransfer, va contrazic categoric. A fost primul care a afirmat ca aceasta notiune trebuie sa includa si aspecte transferentiale din partea analistului. Despre contributia psihanalistului la transferul imaginar si la cel simbolic ale pacientului puteti citi intr-o postare mai veche a mea:
http://www.cafegradiva.ro/2010/10/horacio-etchegoyen-despre-conceptul-de.html
Dar chiar acum voi iesi din spatiul comentariilor ca sa va redactez urmatoarea prezentare pe care am audiat-o ieri si care se numeste "De la Freud la Lacan, putem vorbi despre pluralism in psihanaliza?" 🙂