Islamismul este, prin definiţie, contramodern. Este singura revoltă radicală contra modernizării. Islamismul (Islamul „radical”) se hrăneşte din modernizare. Cu cât modernizarea este mai invazivă, cu atât Islamul se radicalizează.

Este semnificativ că exigenţa principală a al Qaida este ca trupele americane să plece din peninsula arabică, ţară „sacră”, unde trebuie să trăiască numai musulmani. Toată acţiunea teroristă se sprijină pe un respect strict al Tradiţiei. Nici un mijloc nu este reprobabil dacă loveşte în inovaţie. Dar, în acelaşi timp, al Qaida nu ar putea fi eficientă cât este dacă nu ar lucra în modernitate, cu mijloacele modernităţii. De pildă, al Qaida se sprijină în recrutarea membrilor, coordonarea mijloacelor de acţiune, pe Internet. Se înzestrează, cât poate, cu armament şi mijloace de observaţie moderne. Al Qaida este Vişnu (forţa de conservare ) înzestrată cu tot ce Şiva are mai ofensiv. Al Qaida, care se vrea principala forţă a conservării, nu reuşeşte decât să distrugă, este în mod fatal menită să nu păstreze nimic, să propage distrugerea – a celeilalte lumi şi a sa.

Dacă încercăm să privim prin celălalt capăt al ocheanului, vom constata că principala forţă a modernităţii şi inovaţiei, imperiul american, este în acelaşi timp şi un factor de conservare. Imperiul tinde să perpetueze ordinea occidentală şi albă care a dominat timp de secole lumea, începând din Renaştere până la decolonizare, în mod absolut, şi apoi în mod relativ. Mijloacele cele mai noi sunt puse în serviciul imobilităţii istorice. In acelaşi timp, tehnologia se propagă pretutindeni. Centrul lumii şi locul de unde vor radia puterea şi modernitatea devin China şi chiar India, locul istoric prin excelenţă al imobilităţii.

Incă odată trebuie să acentuăm noţiunea de dezechilibru dinamic. Echilibrul este, nu poate fi decât static. (Vezi gravura lui Doré, Potopul universal, imaginea cea mai ilustrativă a istoriei; aflaţi în interiorul unei picături de apă din şuvoi am putea avea impresia de imobilitate totală).