Uciderea lui Abel de către Cain este a treia afacere în care intervine Iahve, alături de izgonirea din Rai şi Babel. Cain, agricultorul, este gelos pe fratele lui, Abel. Jertfa celui din urmă a fost acceptată de Dumnezeu, a sa, nu. Din gelozie, Cain îl ucide pe Abel. Ca şi ceilalţi păcătoşi, ca şi cuplul primordial, ca şi constructorii turnului Babel, făptaşul va fi izgonit din locul unde se găsea, condamnat la rătăcire. Cain va rătăci în ţinutul Nod, la răsărit de Eden. Hotărât, exilul apare ca pedeapsa de predilecţie… cu excepţia pedepsei cu moartea, în cazul renegării lui Dumnezeu (despre asta, altă dată).
Pentru care motiv Dumnezeu a respins jertfa lui Cain?
Dialogul omului cu Divinitatea ne dă unele indicaţii.
De ce te-ai mâniat, întreabă Iahve şi de ce ţi-e faţa posomorâtă? Dacă nu faci bine nu vei fi oare bine primit? Dar de nu faci bine, păcatul tău stă pitit la uşă pe tine te pofteşte, dar tu cată să-i fii stăpân! (Facerea, 4).
Cain nu supărase întru nimic pe Iahve. Iahve, pur şi simplu, îl pune la încercare. Provocându-i gelozia, o pasiune tristă şi agresivă, îl „pofteşte” la păcat, adică la transgresiunea normei morale. In acelaşi timp, îi oferă revelaţia liberului arbitru
(cată să-i fii stăpân).
Din punct de vedere psihanalitic asistăm la instituirea supraeului. Rezultatul este vinovăţia. Iahve însoţeşte întotdeauna pedeapsa cu o compensaţie: omul, singura fiinţă liberă, învaţă printr-o trăire radicală semnificaţia alegerii. Alegerea este limitată: numai din ignoranţă sau din nestăpânire de sine alege omul răul, de vreme ce pedeapsa este cumplită. Cain înţelege, imediat după ce comis uciderea:
Pedeapsa mea este mai mare decît aş putea eu să duc.
Prea târziu pentru el, destul de devreme pentru urmaşi, care vor şti la ce trebuie să se aştepte.
Invăţătura este simplă în esenţa ei: dacă mergi împotriva legii morale eşti iremediabil condamnat. Iată libertatea lui Iahve.
Nu… libertatea constă în aceea că alegi binele ştiind că ar exista impunitate chiar dacă ai fi ales răul.
…In numele cărei transcendenţe?
Care este zeul propunând această libertate?
 Ion Vianueste psihiatru, romancier, memorialist, eseist, un observator constant şi atent al vieţii intelectuale şi publice de la noi şi de pretutindeni. |
DE ACELAŞI AUTOR
Toate articolele acestui autor
Foto: Tiziano Vecellio, Cain îl ucide pe Abel (1542-1544), biserica Santa Maria della Salute, Venetia
NEWSLETTER Cafe Gradiva
peste 3 000 de abonaţi
Aflaţi pe email despre evenimentele, articolele, ideile şi interpretările cu sens.
EMAILUL DV.
Eu cred ca "zeul" care ne face sa pregetam este chiar seamanul nostru. Acesta este dupa mine, adevaratul sens al moralei, nu frica de pedeapsa, ci a alege sa nu ii faci rau celuilalt. "Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face!"
Eu plec de la premisa ca sensul legii morale impuse de Iahve poate fi gasit in aceasta intrebare catre Cain: Dacă nu faci bine nu vei fi oare bine primit? Din punct de vedere psihanalitic morala se intemeiaza pe frica de a pierde obiectul, relatia pe care o ai cu el. Nici macar Dumnezeu nu pare a considera ca fapta gresita este marea incalcare a moralei, ci pacatul ce sta pitit la usa. Astfel, marele zeu care ne propune alegerea este angoasa. In numele carei transcendente? Cel mai probabil este acel necunoscut al fiecaruia si care nu suporta o traducere universala.
Ai dreptate, Ciprian, ne e frica de singuratatea in care ne-am autoizola daca am fi cu adevarat ceea ce suntem, uneori.
Din pacate nu cred ca exista niciun "zeu", desi multi si-ar fi dorit. Eun inclin sa il cred pe Dostoievski, cel care spune, prin vocea unuia dintre personajele sale, ca atunci cand nu il mai ai pe Dumnezeu/nu mai crezi in el, totul este permis. Ramai singur sa decizi ce poti si ce nu poti face. Din aceasta cauza spun ca unuii si-ar fi dorit ca acest "zeu" sa existe, pentru a avea pe cine da vina in caz de nevoie. este dificil de multe ori in viata sa iti asumi alegerile facute si sa fii constient ca esti singurul responsabil. O zi frumoasa va doresc tuturor!