• Despre
  • Autori
  • Parteneri
  • Scrie la noi
  • Promovează
  • Newsletter
  • Contact
Sustine Gradiva
Cafe Gradiva
Cauta terapeut
Promovează-ţi evenimentul
  • Prima pagină
  • Ştiri
  • Evenimente
  • Psi
    • Psihoterapie
    • Psihanaliză
    • Psihiatrie
    • Psihologie
  • Cultură
  • Societate
  • Podcast
No Result
View All Result
Cauta terapeut
Promovează-ţi evenimentul
No Result
View All Result
Cafe Gradiva
No Result
View All Result
Caută terapeut
Home Cafe Gradiva

Filosofii nu respectă termenele-limită!

Dorin-Liviu Bîtfoi by Dorin-Liviu Bîtfoi
in Cafe Gradiva
Filosofii nu respectă termenele-limită!
Share

Citeştedespre

Curs de formare în psihoterapie psihanalitică + Curs de formare în consiliere psihologică psihodinamică: înscrieri 2023

Kazuki Oishi 29.09 | Anaïs Touchot 30.09

Cum îi putem ajuta pe refugiaţii din Ucraina

În 1960 Adolf Eichmann, fost Obersturmbannführer-SS şi responsabil logistic de exterminarea în lagărele naziste a şase milioane de evrei, este capturat de Mossad în Argentina şi transportat în secret în Israel. Aflată de două decenii în America, Hannah Arendt se autopropune marii publicaţii The New Yorker în calitate de corespondent de presă la proces. The New Yorker acceptă, nu fără ezitări, iar marele filosof asistă la judecata criminalului de război. Activitatea sa jurnalistică lasă de dorit (aşa cum anticipase, de altfel, una dintre responsabilele la vârf ale publicaţiei:

Filosofii nu respectă termenele-limită!),

 dar gânditoarea Hannah Arendt este, în schimb, efervescentă.

Va studia munţii de dosare ale procesului şi îşi va cristaliza argumentele într-o carte care rămâne o referinţă, dar care în epocă a făcut valuri şi i-a adus grave acuze şi chiar ameninţări cu moartea. Eichmann la Ierusalim. Eseu despre banalitatea răului încearcă să dea seama, foarte scrupulos documentat, de altfel, cu date şi cifre, despre abisalul clivaj dintre grozăvia „soluţiei finale” orchestrate de Eichmann şi caracterul complet anonim, mediocru al caracterului personajului – un „nimeni”, cum îl caracterizează Hannah Arendt. Va fora după această sintagmă care face carieră până astăzi, „banalitatea răului”: răul cel mai mare, răul esenţial este produs în zilele noastre nu de monştri spectaculoşi, ci de omul obişnuit care refuză să fie cineva, o persoană, o opţiune.

Scandalul în epocă a pornit de la faptul că Arendt (ea însăşi evreică şi ea însăşi evadată dintr-un lagăr de refugiaţi) susţine existenţa unei conivenţe între conducători de comunităţi evreieşti din Europa şi exterminatorii nazişti, lipsa unei rezistenţe a acestora, care, deşi nu ar fi schimbat o situaţie imposibilă, ar fi putut, spune Arendt în film, să amelioreze întrucâtva condiţia victimelor. Uşor de anticipat (nu şi de către Arendt!), o asemenea teză a provocat revolta şi indignarea dureroasă a mediilor evreieşti şi nu doar (ceea ce face Arendt este să învinovăţească victimele, va nota responsabila editorială de la The New Yorker). Arendt va fi acuzată de lipsă de sentimente, iar vechi răni se vor redeschide – cu deosebire aceea a istoriei legăturii intelectuale şi amoroase din trecut a lui Hannah cu profesorul ei, Martin Heidegger, concesiile şi adeziunile dubioase la regimul nazist ale marelui filosof fiind de-acum cunoscute.

Este greu de stabilit de partea cui a stat dreptatea, dacă una va fi fost aceea, dincolo de adevărul factual. M-a frapat însă repetata alegaţie cu privire la lipsa de sentimente şi de afect în argumentaţie ale lui Arendt, un om foarte franc, dar altfel extrem de afectuos cu prietenii. Şi am făcut racord (sau asociaţie liberă) de curând cu ideea de „psihanaliză critică” a lui Bogdan, din cel mai recent articol al său, bine argumentat, perspicace şi la drept vorbind aşezând accente foarte necesare – întrebându-mă cu privire la condiţiile de posibilitate ale acestui concept. Îi propusesem mai înainte lui Bogdan, paginându-i articolul, conceptul deja existent (şi operant în literatură) de „critică psihanalitică”, deşi îmi dau seama că nu se suprapune decât foarte parţial peste psihanaliza critică şi că îi pierde acesteia din urmă originile din teoria critică. Dar procedasem la această sugestie întrebându-mă dacă un demers cum e cel al interpretării psihanalitice poate avea o componentă critică. Poate că da, dar cred că ar trebui să distingem întotdeauna şi prioritar, în această eventualitate, între psihanaliza clinică şi o psihanaliză socială ca discurs critic în sfera publică. În cazul lui Hannah Arendt, cred că putem vorbi despre o psihanaliză sui generis realizată în cartea sa despre banalitatea răului, dar pe o temă şi într-un fel în care această psihanaliză de for public trimite direct la traume foarte profunde. Ar fi, prin urmare, vorba despre o psihanaliză sălbatică în acest remarcabil efort intelectual. Sălbatică pentru victime. Dar creatoare şi novatoare în filosofia politică. Uneori este greu şi chiar traumatic de despărţit apele între cele două.

Filmul Hannah Arendt este un film de idei – şi din acest motiv de-a dreptul pasionant. Sub bagheta regizorală a lui Margarethe von Trotta, Barbara Sukowa o întruchipează pe Arendt, tot aşa cum în anii ’80, condusă de acelaşi reputat regizor, a încarnat un alt mare temperament feminin al angajamentelor intelectuale şi militante, pe filosoful marxist asasinat Rosa Luxemburg. Misiune deloc uşoară, nici pentru regizoare, nici pentru actriţă: cum să transpui idei, pe ecran, fără a plictisi? După părerea mea, nu există în film nici un moment de plictiseală, iar ideile nu sunt vorbărie, ci articulează chiar o structură dramatică. În ceea ce o priveşte pe Sukowa, cred că privirea sa din multe secvenţe, ca şi mimica împietrită, concentrată spune, şi la propriu, şi la figurat, multe.

Hannah Arendt e un thriller ideatic despre natura răului şi trebuie văzut. Înainte sau după lectura cărţii despre banalitatea răului.

Pentru detalii, adeziuni, entuziasme – puteţi merge la pagina de facebook a lansării filmului în România.

Dorin-Liviu Bîtfoi

www.cafegradiva.ro

NEWSLETTER Cafe Gradiva

peste 3 000 de abonaţi

Aflaţi pe email despre evenimentele, articolele, ideile şi interpretările cu sens.

EMAILUL DV.

Share31SendShareSend

Şi pentru că tot sunteţi aici…

...va solicităm sprijinul, dragă cititoare, dragă cititorule. Audiența noastră a crescut foarte mult, cu deosebire în ultima vreme. Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o publicație online unică, din câte cunoaștem, prin profil editorial, format și continuitate. Din 2007, am publicat mii de articole, eseuri, interviuri, știri, corespondențe și transmisiuni de la evenimente locale, naționale și internaționale, recenzii și cronici, anchete, sinteze și dosare, pictoriale, sondaje, opinii și comentarii - scrise, video, audio și grafice, de psihanaliză și psihoterapie de varii orientări, de psihiatrie, psihologie și dezvoltare personală, dar și sociale, educaţionale şi comunitare, pentru drepturile omului şi nediscriminare, culturale, literare și artistice, istorice și filosofice. Realizarea lor a presupus, cale de mulți ani, o muncă enormă, uneori „la foc continuu” ori „în direct”, consacrând nopți, weekend-uri și vacanțe. Au fost necesare felurite resurse, implicare și bani, toate în regim de voluntariat.

Faptul că ne citiți și că reveniți mereu ne încurajează și ne arată că suntem pe drumul bun. Ca publicație de tip magazin independentă editorial, nefinanţată, apărând într-o piață media vastă și cu mari resurse, avem nevoie de susținerea dv. pentru a face mai departe jurnalism psi de calitate. Fiecare contribuție de la dv., mai mare sau mai mică, este foarte importantă pentru a putea continua.
 Susţineţi Cafe Gradiva cu 1 euro sau mai mult - durează doar un minut. Vă mulţumim! 

Sustine Cafe Gradiva

Dorin-Liviu Bîtfoi

Dorin-Liviu Bîtfoi

este psihoterapeut şi psihanalist-în-formare. | Contactează

Citeşte şi

Privatizarea linistea psihanaliza
Societate

Privatizarea normalităţii: linişte pentru bogaţi, zgomote pentru săraci?

by Dorin-Liviu Bîtfoi
9 februarie 2021
AIPsA psihanaliza Cafe Gradiva
Cafe Gradiva

AIPsA Asociaţia Interdisciplinară de Psihanaliză Aplicată, la aproape 20 de ani de existenţă

by Cafe Gradiva
22 noiembrie 2020
coronavirus forte de ordine omnipotenta psihanaliza
Societate

Întoarcerea miliţistului: Carantina ca traumă, pandemia exceselor şi „instituţiile de forţă” ale statului

by Dorin-Liviu Bîtfoi
23 decembrie 2020
Load More
Next Post
The Psychiatrist’s Manual, Analyzed

The Psychiatrist’s Manual, Analyzed

Comments 3

  1. Anonim says:
    10 ani ago

    Interesanta ideea ca o psihanaliza salbatica ar putea fi novatoare pentru filosofia politica. E bine stiut faptul ca filosofii au o minte analitica si "despica firul in patru", iar daca au si alte instrumente ajutatoare la dispozitie (cum ar fi conceptele psihanalitice, cele care au rezistat criticii lor pertinente, ma gandesc)atunci rezultatele pot fi spectaculoase.
    Abia astept sa vad filmul, recenzia e incitanta.
    D.

    Răspunde
  2. Bogdan Popa says:
    10 ani ago

    De acord cu distinctia intre psihanaliza clinica si cea sociala. "Banalitatea raului" poate sa fie vazuta din perspectiva critica ca o incercare de a gandi in relatie psihologicul si socialul. Ce inseamna asta? Asta inseamna ca un caz de patologie individuala poate fi discutat ca un caz de patologie sociala. Eichmann nu mai este monstrul absolut, sadicul care omoara vieti cu placere, ci este un birocrat care executa ordine fara sa gandeasca si este implicat in crime care sunt normalizate. Aici vad eu potential pentru o interventie critica.

    In acelasi timp, problema cu "banalitatea raului" dupa mine este ca presupune o distinctie, adica totalitarism vs. democratie, care nu functioneaza asa simplu. Eichmann este reprezentantul totalitarismului si e "rau" in sens politic, ca opus unei democratii in care nu ai genul asta de "banalitatea a raului." In Statele Unite in timpul lui McCarthy multi oameni au facut puscarie pentru ca au fost identificati ca opozanti ai regimului si si-au pierdut slujba. Astazi, multe drone ucid civili care sunt implicati in conflicte. Dupa mine, termenul lui Arendt a facut cariera in America tocmai pentru ca s-a bazat ideologic pe ideea ca nu gasesti "banalitatea raului" in democratii.

    Altfel, sunt curios asa vad filmul.

    Răspunde
    • Anonim says:
      10 ani ago

      Dar din punct de vedere al psihologiei sociale, Eichmann nu devine oare reprezentantul "banal" al
      unei societati monstruoase, iar el sa fie "judecat" mai degraba din punct de vedere al conformismului omului de rand la autoritatea unei societati bolnave?
      Celebrul experiment al lui Milgram a aratat tocmai acest fapt: 65% din oameni sunt gata sa-si calce principiile morale pentru a asculta de forul superior.
      D.

      Răspunde

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sunt de acord cu Termeni şi condiţii şi Acord de confidenţialitate.

Scrie la Cafe Gradiva! Scrie la Cafe Gradiva! Scrie la Cafe Gradiva!

Ca la carte

Imortalitatea, credinţa şi consolarea existenţială
Cafe Gradiva

Imortalitatea, credinţa şi consolarea existenţială

22 noiembrie 2020
In viata ca in carti
Cafe Gradiva

In viata ca in carti

8 octombrie 2020
Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva! Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva! Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva!

Terapeuţi

Psihoterapeut Dorin Bîtfoi în Bucureşti

Psihoterapeut Dorin Bîtfoi în Bucureşti, sector 3

30 mai 2023
Psihoterapeut Alexa Bîtfoi în Bucureşti

Psihoterapeut Alexa Bîtfoi în Bucureşti, sector 4

28 mai 2023
Psihoterapeut Alina Neagoe în Constanţa

Psihoterapeut Alina Neagoe în Constanţa, Traian 70

28 mai 2023
psihoterapeut Gabriela Tudor Popescu în Braşov

Psihoterapeut Gabriela Tudor Popescu în Braşov, Carpaţilor 13

28 mai 2023
Cafe Gradiva - Psihoterapie, psihanaliza, psihiatrie, psihologie

Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o revistă magazin online de psihoterapie, psihanaliză, psihologie şi psihiatrie, cu interese în sfera culturală şi artistică, socială, educaţională şi comunitară.

Urmăreşte-ne

Caută terapeut

Psihologi | Braşov | Bucureşti | Sector 4 | Constanţa | Psihoterapeuţi | Braşov | Bucureşti | Sector 3 | Sector 4 | Constanţa | Psihoterapeuţi psihanalişti | Bucureşti | Sector 4 | Constanţa

Psihologi online | Skype | WhatsApp | Zoom | Psihologi la telefon | Psihoterapeuţi online | Skype | WhatsApp | Zoom | Psihoterapeuţi la telefon | Psihoterapeuţi psihanalişti online | Skype | WhatsApp | Zoom | Psihoterapeuţi psihanalişti la telefon

Primeşte Cafe Gradiva pe email

  • Despre
  • Autori
  • Termeni şi condiţii
  • Acord de confidenţialitate
  • Cookies
  • Contact

© 2020 Cafe Gradiva - Pshanaliza, psihoterapie, psihiatrie, psihologie.

No Result
View All Result
  • Ştiri
  • Evenimente
  • Gradiva Podcast
  • Cauta terapeut
  • Terapeut? Înscrie-te!
  • Scrie la noi
  • Promovează
  • Newsletter
  • Contact

© 2020 Cafe Gradiva - Pshanaliza, psihoterapie, psihiatrie, psihologie.

Utilizăm module cookie pentru a vă asigura că beneficiați de cea mai bună experiență pe site-ul nostru. Mai mult aici.