Va invit la vernisajul expoziţiei Schiţofrenezia, la 14 august, începând cu ora 19:00.
Loc: Alandala Cafe-Gallery
strada Aurel Vlaicu nr. 70
www.facebook.com/AlandalaCafe
Eu nu mă gândesc la ceea ce voi desena. Pur şi simplu o fac. Imaginile îmi vin în minte. Eu nu le caut. Deseori, culorile se aleg singure. Eu nu le caut. Folosesc tot ce am la îndemână: markere, carioci, creioane colorate, creioane cerate, cerneală, tuş, cd-uri, cartoane, pensule. Uneori folosesc şi colaj. Tocmai pentru că sunt impulsionat să o fac. Eu cred în ceea ce fac. A desena pentru mine este egal cu a exista. Sunt imagini în care cred şi pe care le fac din dorinţa de a mă exprima. Sunt ceea ce sunt atunci când desenez despre asta. Sunt doar un om din 7 miliarde de oameni.
Ceea ce este extrem de interesant, în legătură cu imaginile pe care le proiectez pe diferite suprafeţe, este însăşi experienţa travaliului creator. În timpul actului creator re-simt emoţii puternice, reprimate in altă perioadă a vieţii, de o mai mare intensitate, ca de exemplu: furie, bucurie, tristeţe, exaltare. În acelaşi timp îmi revin în minte amintiri înmagazinate într-un inconştient colectiv. Uneori am impresia că intru în zona pre-conştientului, acel spaţiu intermediar dintre conştient şi inconştient, reuşind astfel să simbolizez aspecte profunde ale personalităţii mele. Nu îmi dau seama niciodată unde vreau să ajung. Este ca o nevoie organică de a face tot ce-mi stă în putere pentru a-mi da voie să re-trăiesc toate acele emoţii si stari, să le „îmblânzesc”, pentru ca apoi să revin la ceea ce sunt în momentul finalizării unei lucrări.
Există doar câteva posibilităţi pentru a fi în contact cu tine însuţi: prin artă, prin meditaţie, printr-un proces psihoterapeutic. Sunt de acord şi cu variantele lui Dan Sociu: prin sex şi prin scris.
A fi în contact cu tine însuţi, a atinge profunzimea sinelui tău real / autentic, implică şi necesită o eliberare de tot ce înseamnă introiecţii asimilate-n timp, o renunţare la stereotipurile impuse de societate, o debarasare de „regulile” de exprimare. În timp, şi doar în timp, printr-un exerciţiu continuu, mi-am permis să experiementez realitatea imediată a stărilor reprimate de conştiinţă, şi să imi dau voie ca această realitatea să ma surprindă.
Caut să nu încep de undeva anume, caut să renunţ la vocea care-mi spune: aici nu-i bine, sau, ai greşit! Îmi place să cred că ştiu ceea ce fac doar atunci cand mă predau pe mine, mie însumi.
Tehnica pe care o folosesc este mixtă. Abordez teme filosofice, sociale, religioase, spirituale. Şi nu am de gând să mă opresc aici. Încă nu am „intrat” în departamentul metafizic. Pentru asta a existat (şi mai există prin lucrările lor) un Victor Brauner, un Salvador Dali, un Carl Gustav Jung, o Guernica de-a lui Pablo Picasso, toţi având o reală influenţă asupra a ceea ce fac. Inconştientă, dar vizibilă.
Stilul care mă reprezintă aparţine inocenţei trăite în mica copilărie. Îmi place foarte mult să mă folosesc de forţa detaliului, de umbre, de culori, şi să realizez o imagine intersectată cu „întâmplarea” dintre ele.
Şi totuşi, cea mai puternică influenţă artistică o au asupra mea picturile şi desenele lui Jean-Michel Basquiat. El spunea:
atunci când lucrez, nu mă gândesc la ceea ce fac. Încerc să mă gândesc la viaţă.
Contact:
Laurențiu: 0736.472.157
www.facebook.com/laurentiuzloteanu
Oana: 0720.326.925
