Condiţia paradisiacă, cu o mulţime de vieţuitoare convieţuind sub conducerea omului, poate fi considerată un fel de limită ecologică ideală. Descoperirea arborelui Cunoaşterii Binelui şi a Răului (unii traduc:  „al Fericirii şi al Nenorocirii”) duce, în împrejurările cunoscute, la gonirea din grădina Eden şi la cultivarea solului. Agricultura este începutul distrugerii echilibrului natural. Oricum, fructul pomului Cunoaşterii a fost consumat; este o situaţie ireversibilă: împotriva celor mai mulţi ecologişti, J. Lovelock crede că inocenţa iniţială a naturii nu mai poate fi recuperată.

Deci nu ne rămâne decât să mergem înainte, dar altfel. Dacă cunoaşterea ne-a ispitit, nu mai avem mijloacele de-a uita ce am ştiut, nici de-a asfixia curiozitatea noastră sau spiritul creator. De pildă Lovelock este în favoarea centralelor nucleare care nu distrug atmosfera, spre deosebire de combustibilele fosile (ţiţei, cărbune). Suntem în situaţia, susţine igeniosul autor al Ipotezei Gaia, în care nu putem decât frâna puţin mersul inexorabil declanşat odată cu ingerarea Fructului oprit. O soluţie abia schiţată, fiindcă este foarte „sulfuroasă”, probabil singura eficace, este reducerea populaţiei globului. Cifra oferită de Lovelock este incredibil de joasă: între 0,5 şi 1 miliard de oameni. În aceste condiţii, s-ar putea recreea Paradisul terestru. (Comentariul meu: Un paradis, în plus, perfect tehnologizat). Evident, nu ar putea fi vorba despre masacrarea omenirii, pentru că gustul de sânge nu poate sta la temeiul blândeţii paradisului regăsit. Ar trebui să existe un pact de nereproducere între oameni; într-o generaţie s-ar atinge pragul dorit. Ar exista probleme grave de tranziţie: de pildă girarea unui mare de bătrâni, la un moment dat. Dar ele sunt depăşibile.

Lucrul cel mai greu, în această utopie, este dorinţa naturală a oamenilor de-a se reproduce. Ca şi cum ADN-ul ar tinde să se perpetueze. În lumea de maximum un miliard de oameni, care va semăna cu o grădină, foarte puţini vor avea dreptul la reproducere. Iată unde apare elementul tiranic care va face că Grădina nu va fi adevăratul Eden, ci o tiranie sinistră.