De la sfârşitul secolului al 19-lea s-a vorbit despre „Omul nou„. Tematica omului nou este legată de aceea a „morţii omului”, adică dispariţia dependenţei de Dumnezeu. N. Berdiaev spunea în cartea lui despre comunismul rus că revoluţia bolşevică va duce în cele din urmă la o redresare a religiei, la un creştinism viu, la o societate cu adevărat creştină, în care valorile morale ale religiei vor fi dominante. Ideea a existat şi în Occident. T. S. Eliot a scris un eseu despre Ideea unei societăţi creştine în care distinge între societăţile teocratice şi cele inspirate moralmente de creştinism. Partidele Democraţiei Creştine care s-au dezvoltat în Occident după Al Doilea Război Mondial au funcţionat pe acest sistem laic, funciar antiteocratic, profund democrat.

În Rusia regimul Putin se proclamă ataşat valorilor creştine. Dar în nici un caz morala oligarhilor, care în mod decisiv influenţează politica marii ţări, nu poate fi asimilată moralei creştine. „Putinismul” este o doctrină conservatoare, pe baza triadei „muncă, familie, biserică” şi a exaltării unei societăţi conduse de bărbaţi.

Cu alte cuvinte, religia vie propusă de Berdiaev (dar şi de H. Bergson, în Cele două izovare ale Moralei şi Religiei, sub numele „religie deschisă”) nu întemeiază nici una dintre societăţile actuale. În cel mai bun caz este vorba de un conservatism luminat (Germania) sau obscurantist (Rusia). Este interesant că Rusia, chiar trecând prin bolşevism, redevine marea putere conservatoare care a fost odată în regimul ţarist. Ca şi cum ar exista un geniu al naţiei sau al solului care naşte spiritul unei naţiuni. Şi totuşi, Rusia este sediu avangardelor celor mai îndrăzneţe! Oare apar avangardele ca un protest sau ca paradox faţă de genius loci, conservator sau chiar retrograd?

Ne putem despărţi de transcendenţă fără să alterăm profund esenţa noastră umană? Vom recupera transcendenţa ca trăire vie şi nu ca în religiile de azi, golită de substanţă? Sau ne vom asuma condiţia de „maşină doritoare” (machine désirante) in aeternum?

Ilustraţie: Afiş sovietic din 1960 de propagandă pentru cucerirea spaţiului. Textul: „Calea îi e deschisă omului!”. Credit: katya / Flickr Creative Commons