De la pozitia schizo-paranoida la pozitia depresiva

Printre operatiile de aparare si organizare in faza sau pozitia schizo-paranoida ar mai fi (in afara de introiectie, scindare, proiectie) şi acela de identificare proiectiva, un proces inconstient foarte complex care, desi desfasurat in plan fantasmatic, are consecinte decisive asupra dezvoltarii psihice si asupra manifestarilor comportamentale si relationale. Se refera la proiectarea unor continuturi interne, primitive si fragmentate intr-o zona care a fost aleasa in functie de diferite considerente personale si circumstantial-interpersonale.

Prin contributia lui Bion, identificarea proiectiva dobandeste caracterul de mecanism psihic universal, o modalitate principala de interactiune cu lumea externa a copilului mic si joaca un rol important si in perioadele ulterioare. Identificarea proiectiva imbina in ea functii de aparare, de facilitare a dezvoltarii si de mijloc esential de comunicare neverbala.

Către poziţia depresivă

Evolutia spre pozitia depresiva se produce atunci cand procesul de asimilare a obiectului bun predomina asupra tendintelor de scindare. Daca in pozitia schizo-paranoida mintea individului se afla sub dominatia elementelor scindate, disjunctive, numite elemente beta (Bion), in pozitie depresiva mintea individului incepe sa dezvolte principii de functionare de tip alfa, cele care produc intregirea elementelor scindate partiale, aparand organizarea mintii de tip unitar. Supraeul tiranic, prezent de la nastere, se imblanzeste sub actiunea ingrijirilor si a activitatii de continere ale mamei. Apar astfel sentimente bune de compasiune, recunostinta si reparatie si se consolideaza in acest fel pozitia depresiva.

Se numeste pozitie depresiva de la sentimentul de tristete pe care cineva il resimte in urma pierderii cuiva drag. Ceea ce este trait drept pierdere (dupa varsta de 4-5 luni) este iluzia de posesie omnipotenta a obiectului bun. Reprezentarile obiectelor interne si eterne, devenind unitare, aspectele bune si rele sunt integrate, puse impreuna in obiectul intreg. Astfel obiectul exclusiv bun dispare, in locul lui aparand o sinteza de bun si rau.