Dacă tot se vorbește peste tot despre dragoste zilele acestea, am găsit c-ar fi potrivit si pentru Cafe Gradiva un articol pe această temă. Fără inimioarele, iepurașii și accesoriile aferente, totuși.
Despre dragoste ca eveniment și dragoste ca întâlnire vorbește în clipul de mai jos un filosof tare drag mie. Ce este un eveniment? se întreabă Slavoj Zizek. Întrebarea se dovedește a fi cu atât mai dificilă cu cât definițiile acestui concept sunt foarte numeroase. În ultima sa carte, filosoful sloven face referire la eveniment ca la ceva extraordinar care se întâmplă într-un anumit moment. Un eveniment are capacitatea de a-şi crea retroactiv propriile cauze. El oferă câteva exemple explicative din literatură şi viaţa cotidiană. De pildă, de ce Kafka este considerat un eveniment? Cu siguranță, își începe Zizek argumentația, Kafka a avut predecesori care l-au influențat precum Edgar Allan Poe, Dostoievski, William Blake și alții. Cu toate acestea, atunci când ne gândim la acești precedesori, nu îi putem pune în formula de mai sus, nu îi putem vedea în această dimensiune, decât în momentul în care Kafka se va fi născut deja. Sau, cum ar spune scriitorul argentinian Borges, scriitorii au predecesori care i-au influenţat în opera lor, însă, un scriitor cu adevărat măreţ îşi creează, într-un fel, propriul trecut. Prin urmare există predecesori, dar influenţa lor este pusă în lumină doar de prezenţa însăşi a scriitorului.
Să luăm, de exemplu, iubirea. Zizek diferenţiază între procesul îndrăgostirii în zilele noastre şi cel din vremurile trecute considerate de mulţi demodate. El pleacă de la premisa că dragostea constă în întâlnirea dintre, să presupunem, doi oameni. Ceea ce dă caracterul precis al acestei întâlniri, altfel spus ceea ce face din această întâlnire un eveniment, este caracterul unic al procesului îndrăgostirii. În engleză spunem we fall in love, fall însemnând cădere. Zizek argumentează, foarte interesant, că actului iubirii îi lipseşte astăzi tocmai acest fall, această cădere, pierdere în celălalt. Un moment poate asemănător unui şoc traumatic care dă complet peste cap ordinea vieţii tale anterioare. Poate nu întâmplător îndrăgostirea, cu toate „simptomele” ei, este considerată astăzi patologie. Să ne imaginăm, sugerează Zizek, cum arată un om fericit al zilelor noastre. Are un job bun, se întâlneşte regulat cu prietenii, are relaţii sexuale ocazionale fără implicare emoţională. Şi dintr-o dată, într-o zi, să presupunem că acest om se împiedică şi cade pe stradă. Este ajutat să se ridice de o fată drăguţă / un băiat simpatic. Aşa întâlneşte dragostea vieţii lui. Este vorba despre o întâlnire, dar o întâlnire cu caracter dramatic care îi va schimba tot rostul vieţii. În astfel de momente, există impresia foarte vie că parcă întreaga viaţă anterioară l-a condus spre acest eveniment: întâlnirea cu dragostea vieţii lui.
Cunoaşteţi expresia
te-am aşteptat toată viaţa mea!
Iată ce îseamnă dragostea. Care, în opinia slovenului, este din ce în ce mai rară în zilele noastre. Oamenii nu mai fac alegeri fără să-şi asume responsabilitatea pentru ele, fără să plătească preţul. Astăzi există bere fără alcool, cafea fără cofeină, sex fără fall (in love). Tendinţa este către relaţii sexuale scurte şi ocazionale, evitându-se îndrăgostirea, ataşamentul. Şi mai îngrijorător, se pare că ne îndreptăm spre o regresie la vremurile premoderne în care căsătoriile erau aranjate. Astăzi nu familia sau tribul sunt cele care aranjează o căsătorie, ci uneltele moderne, site-uri matrimoniale, consilieri maritali şi aşa mai departe. Dacă în trecut părinţii sau unchii erau cei care hotărau cu cine te căsătoreai, astăzi agenţiile au preluat acest rol.
