Pentru micul grup de prieteni care se întâlneşte cu regularitate seara la cârciuma de pe rue des Ciseaux, Marie-Josee Croze este starul incontestabil. Se întâmplă că mai e şi starul internaţional încoronat la Festivalul de la Cannes din 2003. Rezultanta e un qui pro quo dezarmant: e atât de juvenilă şi de naturală, încât rari sunt aceia care o recunosc.
 |
| Marie-Josee Croze si Roland Jaccard |
Îmi amintesc de acea seară în care a convins un tânăr de culoare că e angajată în acţiuni umanitare. În pofida faptului că el a ricanat, ea nu s-a lăsat. Întrebând-o dacă sunt tatăl ei, ea i-a răspuns elegant că e cea de-a doua mea soţie, prima fiind chinezoaică.
Dar mai surprinzătoare decât toate a fost cina noastră cu Thomas Gladysz, librarul din San Francisco însărcinat cu gloria postumă a lui Louise Brooks.
Fel de fel de fotografii şi scrisori ale sale au trecut din mână în mână, sub privirile curioase ale unui cuplu tânăr – ea, arheolog, el, antropolog. I-am întrebat dacă numele lui Louise Brooks ori chipul ei le sunt cunoscute. Nu, mi-au răspuns. I-am întrebat atunci dacă o cunosc pe Marie-Josee Croze. Mi-au mărturisit de îndată admiraţia pe care o nutreau pentru această excepţională actriţă. Le-am spus atunci că ea se afla aici, lângă mine. Au crezut că e o glumă proastă şi s-au reîntors în cochilia lor. Orice e mai bine decât să fii prostit în faţă, iată un gest care ne-a înveselit, reconfortaţi şi de gândul că l-au făcut pe spezele lor.
Şi mai tare, în dimineaţa următoare am primit un email de la Thomas Gladysz cu fotografii pe care i le făcuse la masă lui Marie-Josée, rugându-mă să îi certific că era chiar starul pe care îl admirase la cinema. Drept care m-am întrebat dacă această tânără femeie cu care am petrecut seri delicioase nu e cumva o impostoare… Am cunoscut-o, cred, pe Louise Brooks, să fie o jumătate de veac de atunci. Cum cred azi că o cunosc pe Marie-Josee Croze. Dar acest lucru este de fapt foarte puţin probabil. Fata asta trebuie că lucrează în domeniul umanitar şi că îi ajută pe sărmanii bărbaţi de felul meu să creadă că sunt înconjuraţi de zeităţi… doar pentru a le uşura povara existenţei lor mediocre.
