Anxietate, depresie, stigmatizare…
Urma un tratament medicamentos de 8 ani pentru tulburare de anxietate generalizata si depresie, afectiuni de care suferea inca din copilarie. La 21 de ani, in ultimul an de facultate, una cu profil artistic, hotaraste sa renunte la pastile si sa incerce sa-si controleze starile coplesioare de anxietate prin alte mijloace. Asa ajunge Katie Crawford sa imagineze proiectul My Anxious Heart, o calatorie vizuala in care scopul artistei este acela de a impartasi experienta ei in legatura cu suferinta sa psihica. Un proiect ambitios deoarece, dezvaluie Katie, este foarte greu sa vorbesti despre anxietate. E dificil sa vorbesti despre tulburare psihica, in general. Stigmatizarea pune si ea piedici in calea procesului vindecarii unei persoane diagnosticate cu tulburare de anxietate, sau depresie, sau psoriazis, sau orice. Bolnavul trebuie sa faca fata nu doar dificultatilor generate de afectiune, ci trebuie sa reziste stoic in fata stigmatizarii care, de multe ori, vine chiar din partea apropiatilor.
Citeste o poveste despre depresie si anxietate
My Anxious Heart, o experienta vizuala despre anxietate
Desi despre anxietate a auzit mai toata lumea, multi dintre cei ce sufera aceasta tulburare ascund existenta ei colegilor de munca sau chiar apropiatilor. Teama de a fi respins este cea care tine in umbra o realitate sociala care nu mai poate fi neglijata. Cu toate acestea, artisti precum Katie Crawford aleg sa vorbeasca despre suferinta lor psihica sperand ca, intr-o zi, mesajul lor va avea impactul dorit: acela de a-i face constienti pe oameni ca sanatatea mintala este la fel de importanta ca si cea fizica.
Vezi de ce igiena mintala e la fel de importanta ca si cea fizica
My Anxious Heart vorbeste, prin intermediul autoportretelor realizate de Katie Crawford, despre anxietate si despre felul in care corpul si mintea simt suferinta.
Imi este teama sa traiesc si imi este teama sa mor… Ce mod de a-ti trai viata!
Depresie este atunci cand nu mai esti capabil sa simti nimic. Anxietate este atunci cand simti prea mult. A le avea pe amandoua inseamna prezenta unui razboi continuu in propria-ti minte. A le avea pe amandoua inseamna ca nu vei castiga niciodata.
Psihoterapeut bun Bucuresti – cum il gasesti
Iata cateva dintre gandurile care insotesc auto-portretele lui Katie.
 |
| „E ciudat – in adancul stomacului tau. E ca atunci cand inoti si vrei sa atingi pamantul cu picioarele, dar constati ca apa e mai adanca decat credeai. Nu poti atinge pamantul, iar inima incepe sa-ti bata cu putere.” |
 |
| „Imi era teama sa dorm. In intuneric, simteam panica in forma ei cea mai bruta.” |
 |
| „Captiva a propriei minti. Provocator al propriilor ganduri. Cu cat gandesc mai mult, cu atat e mai rau. Cu cat gandesc mai putin, cu atat e mai rau. Respira. Doar respira. Pluteste. In curand va trece.” |
Uneori trebuie să lupți puțin cu tine, să treci peste! Trebui sa faci și ceea ce îți place, ceea ce îți dorești, să te deconectezi puțin de la stresul cotidian! Până la urmă, viața ne aduce mereu motive de îngrijorare, altele și mereu altele! E adevărat și că uneori anxietatea are cauze bine determinate, și o îngrijorare permanenta devine ca o umbră ce nu pleacă niciodată, dar trebuie să găsim puțin echilibru!
Mi se pare o perspectivă puţin cam limitată aceasta cu "anxietate este atunci când simţi prea mult", pentru a se deosebi de stările depresive în care "nu mai simţi nimic". Mi se pare că anxietate este atunci când simţi prea multă anxietate, atunci când simţi "prea" multă fericire, sau "prea mult" calm, eu zic că se schimbă situaţia.
Un punct de vedere sanatos!
Poate a lua in consideratie contextul istoriei personale, poate a lucra cu manifestarile din cotidian si a ajunge de a le stapani privindu-le "din afara" si legandu-le de factori declansatori, cu alte cuvinte a da un sens si a creste controlul, ar fi o modalitate de a schimba ceva dintr-un automatism de reactie repetitiva…. Desigur, doar daca se doreste si daca beneficiile secundare nu sunt prea mari. De la caz la caz.