Pe 25 aprilie, blogul tolo.ro publica primul episod din deja celebra ancheta in marginea dezinfectantilor de proasta calitate si a bolilor nozocomiale din spitalele romanesti. ”Retetele din fabrica celui mai mare producator arata ca antisepticele sunt diluate!”, titra redactorul-sef de la Gazeta Sporturilor. Pe 4 mai, ancheta lui Catalin Tolontan si a colegilor sai ajunge deja la al saptelea episod, subiectul fiind intre timp preluat de intreaga presa autohtona. In acea zi Ministerul Sanatatii organizeaza o conferinta de presa, in care doreste sa aplaneze scandalul, sustinand ca, potrivit testelor din ultimele zile, doar in 5% dintre cazuri, biocidele incriminate de presa s-au dovedit a fi ineficiente. Seara, ministrul este invitat la Digi24 pentru un interviu TV de aproape o jumatate de ora.
Analiza discursiva ca la CIA
Supus unui tir de intrebari percutante, ministrul Patriciu Achimas-Cadariu evita o evaluare globala si transanta a situatiei, minimalizand problema infectiilor nozocomiale si oferind justificari pentru retinerea sa in a oferi raspunsuri concrete referitoare la un caz de interes maxim (o ancheta penala ar fi in curs, necesitatea pastrarii credibilitatii sistemului medical etc.).
Voi analiza mai departe cateva dintre raspunsurile ministrului din interviul de pe Digi24 TV, plecand de la metodologia psihologico-pragmatica propusa in cartea Spy the Lie. Scris de fosti agenti CIA, volumul descrie tiparele unor ”comportamente verbale inselatoare” care au menirea de a evita un raspuns ferm si clar, de minimaliza amploarea unor fapte sau de a oferi o credibilitate suplimentara vorbitorului. Iata, concret, o parte dintre aceste strategii de evitare a adevarului.
Reticenta sau refuzul de a raspunde
O modalitate facila de a refuza un raspuns consta in a sustine ca nu esti persoana potrivita sa ofere lamuririle cerute. Intrebat in mai multe randuri daca are ceva de reprosat firmei Hexi Pharma, o companie cu sute de contracte in majoritatea spitalelor din tara, ministrul evita o evaluare explicita a acestei companii, explicand ca nu poate oferi detalii, caci exista o ancheta penala in curs (motivatia e justa aparent, dar nu lamureste reticenta totala in a discuta despre neregulile unei firme care domina piata dezinfectantelor spitalicesti):
Jurnalist (J): Mai aveti incredere in Hexi Pharma?
Ministru (M): Pana la proba contrarie, nu pot face afirmatii vizavi de nici o firma, oricum s-ar numi ea. (minutele 13:00-13:20)
J: V-as propune sa ne gandim la cei care merg la spital si care vor fi operati, internati…
M: Exact acest lucru este ceea ce ne face sa urmarim problema. Este siguranta pacientilor nostri, nu-i vorba de firma X sau firma Y. Nu suntem chemati sa judecam firmele aici, aici suntem chemati sa oferim siguranta pacientilor nostri. (8:13-8:35)
Modalizatori de excludere
Raspunsurile ultraspecifice si repetitia
Oferirea de cifre exacte si de procente si, mai mult, repetitia acestor date este un alt semn ca se evita o evaluarea globala absolut necesara. Si in conferinta de presa, si in interviul TV, procentul de 5% a servit unei minimalizari a problemei dezinfectantilor folositi in spitale. (Dupa cum s-a vazut in zilele urmatoare, s-a evitat in realitate dezvaluirea faptului ca testele de sanitatie au iesit negative in 50 de spitale din orase mari ale tarii, deci în 20% dintre spitalele testate.)
M: Am putut verifica prin metodele acreditate (…) in ce masura acesti dezinfectanti isi fac treaba si si-o fac in 95% din situatii, iar in celelalte 5% am dispus masurile prin care sa nu mai fie afectata negativ siguranta pacientilor nostri. (09:09-09:35)
J: in urma acestei prime sarje de teste, ce le puteti spune pacientilor despre ce intampla in spitalele din Romania in legatura cu dezinfectia?
M: Faptul ca in 95% din situatiile despre care ni s-a raportat lucrurile au fost in regula, si ca in celelalte am dispus masurile administrative ca sa fim in siguranta.
J: Care sunt cele 5%, ca sa ne ferim?
M: Pai, tocmai spuneam ca s-au luat masurile… (14:55-15:35)
Nivelul inadecvat de preocupare
Este strategia prin care problema e minimalizata, transmitand mesajul: ”Ce e asa de grav? De ce sunt toti asa de preocupati?”. In interviul TV a fost una dintre cele mai frecvente reactii, lucru de inteles pentru un oficial care nu doreste sa inflameze si mai mult o chestiune extrem de sensibila, legata inclusiv de recentul scandal al mortilor de dupa incendiul de la clubul Colectiv – o parte dintre acele decese au fost cauzate de septicemii intraspitalicesti. Astfel putem intelege, in parte, de unde repulsia ministrului fata de cuvantul ”criza”:
M: Stiti… ce spuneati dumneavoastra… In anul asta am trecut, ca din intamplare, printr-o serie de ”crize”. Cuvantul asta a inceput sa-mi placa foarte mult. Crize mari si crize mici pe niste subiecte care sunt de zeci de ani in aceasta tara (…) Unele lucruri care anii trecuti au fost total trecute cu vederea dintr-o data o devenit niste mari crize si fiecare eveniment naste o polemica dusa la extrem. (7:30-8.08)
J: Deci, e o criza falsa?
M: (Pauza) Haideti sa nu mai folosim cuvantul ”criza”!
J: Spuneti dumneavoastra ce cuvant e potrivit.
M: E o situatie la care care s-a ajuns dupa 25 de ani de nepasare, de superficialitate, de abandonare a respectului legii, de afirmatii facute peste gard… (19.13-19.45)
Declaratii convingatoare
Este vorba despre enunturi irefutabile, care vin in intampinarea asteptarilor audientei si care vor sa ne convinga de buna credinta a interlocutorului (de ex.: ”Nu mi-as risca niciodata serviciul facand asa ceva”). Si in arsenalul de replici al ministrului apar niste asigurari similare:
M: Am fost sincer si sunt sincer… (12.10)
M: Uitati-va, vorbesc frecvent despre responsabilitate si sunt primul care trebuie sa mi-o asum. Atunci cand fac afirmatii dintr-o postura publica, trebuie ca acele afirmatii sa poate fi sustinute pana la capat, inclusiv intr-un tribunal. (11.00-11.20)
Declaratii contradictorii
Inconsecventa unor afirmatii da si ea de gandit. Iata un exemplu remarcat si in transcrierea partiala a interviului de pe site-ul Digi24.ro. Desi la inceputul dialogului ministrul sustine clar ca s-a pus la cale o campanie de presa contra sa, la final discutiei, el pare ca se contrazice:
M: Stiu ce campanie este pregatita astazi impotriva mea si ce va continua in zilele urmatoare…
J: …Ce va continua in zilele urmatoare?
M: O sa aflati. Ma intreb pe cine am putut supara atat de rau… (3:00-3:10)
J: Spuneti-mi cine si ce are cu dumneavoastra? Nume si prenume.
M: A, nu, asta dumneavoastra trebuie sa-mi spuneti mie…
J: Dar ne-ati dat cateva indicii ca sunteti sub tirul anumitor entitati care nu va vor binele, pentru ca le-ati deranjat.
M: Nu, eu n-am mania persecutiei, dle Prelipceanu, dar nu pot sa nu ma mir despre lucrurile care apar in ultima zi despre mine (27:20-27:56)
Autorii cartii Spy the Lie, ce-au inspirat in aceasta analiza, atrag atentia ca e bine sa fim precauti cand analizam un dialog din prisma tiparelor de comportamente inselatoare ilustrate mai sus. Atunci cand asemenea raspunsuri vagi si evitante apar izolat sau intr-un context de presiune emotionala, nu e neaparat ca vorbitorul sa vrea sa ascunda ceva. Insa atunci cand raspunsurile ocolitoare se inlantuie ca intr-un ”ciorchine”, deci cand semnalmentele discursului inselator sunt recurente si abundente, avem motive suficiente sa ne indoim de buna credinta a vorbitorului. Scandalul biocidelor este in curs si va dovedi in curand daca avem de-a face cu o ”criza” sau doar cu o ”situatie”.
Actualizare: Între timp, ministrul Sanatatii si-a dat demisia luni, 9 mai.
Sursă foto: captură de pe site-ul digi24.ro
Interviul poate fi urmărit integral aici
Victor Popescu
este filosof si jurnalist specializat in etica mass-media.
