Am vizionat recent Gala Extraordinara de Balet a Operei Nationale, o suita incantatoare de momente ridicate la rang de arta de balerini ai Operei Nationale Bucuresti, ai Operei din Milano, Paris, New York, Spania si Royal Opera House. Privind miscarile de balet si capacitatea lor de a se armoniza perfect cu muzica, m-am regasit reflectand la corp si la faptul ca exista din ce in mai mult o aglomerare de tulburari, simptome, disfunctii ale corpului care par cu totul rupte de orice sens al mintii. Simtind baletul ca pe o comunicare aproape perfecta intre minte si corp, m-am intrebat ce anume ar putea intrerupe acest dialog si ar putea determina corpul sa se exprime straniu si strain de minte.
Un prim aspect care ne atrage atentia in privinta stranietatii acestor manifestari ale corpului este ca ele par straine de persoana, ea are impresia ca i se intampla, corpul le face de capul lui, fara a avea vreo legatura cu gandirea sau cu gandul.
Asa imi vine,
spun cele mai multe dintre persoane,
si nu stiu de ce mi se intampla asta.
Este straina atat originea, cat si sensul actului respectiv. De cele mai multe ori exista un afect foarte puternic care este mascat de acest act compulsiv, dar el poate ramane multa vreme invizibil pentru ca tendinta este de a scapa de act (de a nu mai face) si nu de a-i cauta sensul.
Cititi / vedeti si Tulburarea obsesiv-compulsiva in 3 minute
Un al doilea aspect care apare in discutie este incapacitatea de abtinere.
Nu ma pot abtine,
spun persoanele care se confrunta cu tot felul de comportamente sau conduite adictive sau compulsive. Este dincolo de vointa mea, eu as vrea sa ma opresc, dar nu pot. Pentru a te abtine este nevoie sa te poti tine. Cu alte cuvinte, ceea ce ne spune aceasta plangere este faptul ca aceste persoane nu se pot (con)tine pe ele insele cu tot ceea ce cuprinde mintea lor. Corpul este cel care preia surplusul si se ocupa de expulzarea lui pe orice cale posibila. Boris Cyrulnik spune foarte frumos ca acolo unde Eul este prea fragil, Noi serveste drept proteza. Largind un pic imaginea aceste fraze, acolo unde mintea este prea plina si plinul ei nu se poate semnifica in sensuri folositoare travaliului psihic, corpul serveste drept proteza si pubela in acelasi timp.
Cititi si Mai bine mor decat sa spun! Boris Cyrulnik si rusinea de neindurat
Daca ne intoarcem la balet si ne imaginam un balerin in timpul unui moment de dans, putem observa ca aceasta imagine este esenta acestei (con)tineri. Corpul urmeaza cu precizie indicatiile emotionale ale mintii, fiecare acord este trait ca un sens interior, fiecare miscare a corpului marcheaza o frantura dintr-o poveste, fiecare incordare a fetei este urmarea efortului de a pastra dialogul cu mintea si cu lumea interioara. Mintea urmeaza corpul in toate dorintele sale, oricat de exigente ar fi ele si executa cu rapiditate o multime de miscari care in absenta unor sensuri interioare ar parea cel putin bizare. Numai dupa ce cel care le executa le va fi dat un sens, o poveste si privitorul va putea sa incropeasca o metafora. Daca dansatorul ramane gol pe dinauntru, miscarile sale sunt precum podeaua pe care danseaza, doar un mobilier. Mintea si corpul sunt in permanenta fiecare in parte si totusi mereu impreuna.
Asadar, daca ne intoarcem la intrebarea de la inceput, unde apare ruptura dintre minte si corp? Atunci cand cele doua si-au pierdut acest fel de a fi impreuna, atunci cand in solitudinea lor se regasesc straini unul de celalalt, atunci cand si-au creat doua lumi separate intre care nu mai exista o usa. Aceasta usa nu dispare niciodata, da ea este ascunsa de o umbra. Aceea a unei minti sufocate de corpul care o striveste si a unui corp pribegit de mintea care il lasa dezgolit. Relatia dintre cele doua este cea in mare suferinta. Nu corpul sau mintea au amutit, ci aceasta relatie are nevoie sa recapete glas.
The “container” is not a thing but a process of doing psychological work with our own disturbing thoughts. The “contained” is the psychological representation of what one is coming to terms with or making one’s peace with. The breakdown of a mutually generative relationship between thoughts derived from disturbing experience (the contained) and the capacity to think/dream those thoughts (the container) may take a number of forms.
Cristina Calarasanu
este psihoterapeut si membru fondator al Asociatiei Romane de Psihanaliza a Legaturilor de Grup si Familie.
Foto: Alina Cojocaru si Steven McRae in La Sylphide. Sursa foto: ONB
