Cei cu dizabilitati nu sunt de obicei in stare sa munceasca, deci sprijinul financiar pentru pedofili mi se pare o ineptie, doar au dovedit ca membrul le este intreg.
Fetita care cumpara bomboane de la magazinul in care-si gasesc un post de vanzator reprezinta o presiune psihica prea mare? Bani sa-si plateasca filmele porno de pe net, sau pentru ce?
Bine, in cazul lor, presupun ca si o carte de colorat isi face treaba.
Asistenta terapeutica mi se pare insa o idee destul de buna. Sunt totusi curioasa cum ar arata o sedinta cu un cognitivist, doar astia sunt mai lesne de platit. Poate parea ca am o fixatie, dar m-a rugat soru-mea sa o ajut cu niste teme la materia asta si mi s-a acrit, brain crash. Avea un caz, unul cu TOC, despre care li s-a spus ca, daca ar fi terapeuti buni, l-ar ”vindeca” intr-o singura sedinta (?!).
Cititi si Detectoarele de pedofili…
Ma irita mai ales cand explica ei motivele pentru care gandurile pe care le ai sunt gresite, sau ceva. In cazul de fata:
Pedofil mic (trebuie sa se simta mici, in mintea lor), fetita mica is bad. Totul la ea e prea… mic pentru tine.
Si replica asteptata:
Ma inclin si ma inchei in fata unor vorbe atat de intelepte.
Sau imaginea linistitoare invocata atunci cand li se cere asta in exercitiile de relaxare: camp cu flori… si copii dragalasi alergand catre ei cu inocenta in privire.
Cititi si Psihanaliza si (sau?) psihoterapie cognitiv-comportamentala
Meh, deci numai o terapie de profunzime, care sa ajunga la cauzele pentru care sunt atat de distrusi, incat le distrug si altora copilaria si viata; foaaarte multe pastile, nu pentru eficienta, ci sa ii tina adormiti mai toata ziua, ca sa nu aiba energie sa se plimbe prin parc sau pe aleea din fata gradinitei; castrarea chimica (daca se ia cineva de ultima solutie, aduc un argument personal, si nimeni nu vrea asta, tinand cont de ultimele comuri, nu? haha).
Comentariu de Carmen-Corina Gugu la articolul „Pedofilia, o dizabilitate pe statul de plată”
