Majoritatea dintre noi folosim ceasul pentru lucruri foarte practice: a nu intarzia la serviciu, a preda la timp un material profesional si pentru a cronometra multe alte activitati pe parcursul unei zile. Daca pe vremuri oamenii se orientau dupa pozitia Soarelui ca sa afle cat ar fi ceasul, astazi foarte putine persoane se mai indeletnicesc cu aceasta tehnica, ceasul inlocuind aceasta comuniune subtila cu natura.
Pentru ca viata e din ce in ce mai trepidanta (tulburarile hiperkinetice la copii si chiar la adulti au aparut, posibil, si datorita vitezei pe care ne-o imprima inconstient viata de azi), va sugerez sa va achizitionati o pendula.
Cititi si Efectele abuzului asupra copiilor si adolescentilor
Cunosc persoane care nu agreeaza pendula. Sunetul ei ii trimite cu gandul la ceva tenebros, de multe ori la moarte (“ti-a sunat ceasul”). Poate ca tocmai de aceea ritmul pendulei ne poate invata despre curgerea vietii in moarte si acceptarea mortii mai usor decat o facem de obicei. De ce nu poate ritmul si cadenta pendulei sa nu ne duca cu gandul la mare, flux-reflux, bataile inimii auzite de fat, leganatul mamei cand merge simtit de fat.
Pendula ne poate induce o autohipnoza benefica in anumite momente mai ales cand avem un grad de preocupare excesiva pentru o problema de serviciu sau cand ruminatiile mentale negative nu inceteaza. E un mod de a asculta eternitatea.
Cristiana Alexandra Levitchi
este psihoterapeut, psiholog clinician, facilitator constelatii. „Sunt om si nimic din ce e omenesc nu-mi este strain” – vorba lui Terentiu a devenit motto-ul sau.
Foto: http://www.decorativeartefacts.co.uk/small-pendulum-clocks.htm
