Parintele Meslier nu credea nici in Dumnezeu, nici in suflet, nici in vreo dogma a Bisericii. Ar fi fost foarte surprins sa asiste la multiplele sale resurectii. Nascut in 1664 intr-un sat din Ardeni, mort in 1729 intr-alt sat din Ardeni, el n-a lasat ca urma a minusculei sale odisei decat un manuscris postum, blasfemiator si hulitor, de o violenta revolutionara si anticlericala care il va face sa fie descoperit de Voltaire, jefuit de Diderot, citat de Puskin, deturnat în mai ’68 si redescoperit in anii 2000 gratie lui Armand Farrachi.

Cititi si Voltaire si criza monetara

Acest ciudat personaj fu rand pe rand considerat un Spinoza salbatic, un Vamesul Rousseau al constiintei europene sau un Saint-Simon al pamantului, cuprins noaptea de frenezia scrisului, sub imboldul furiei si pentru un public niciodata cunoscut. Mizantrop, parintele Meslier nu si-a indreptat loviturile asupra potentatilor, spre a dori, dupa o formula ce a facut epoca, ca

toti nobilii sa fie spanzurati si strangulati cu intestinele preotilor,

ci asupra tuturor oamenilor, dezgustat cum era de servilismul si de cruzimea lor. Legenda spune ca el si-a impins radicalismul pana la a se lasa sa moara de foame.

Pentru Armand Farrachi, parintele Meslier este precursorul lui Thomas Bernhard, ridicand cultivarea dezgustului la rangul artelor frumoase.

Acest solilocviu impotriva lumii este in sine o lume, o revarsare de materie verbala prin care discursul renunta la bara de masura a unei respiratii prea umane,

scrie Farrachi.

Cititi si Amiel sau coma elvetiana

Producea el „arta bruta”, acest preot fara Dumnezeu, acest scriitor fara public, acest revolutionar fara revolutie, ucigas al „societatii minciunii”? Daca vocea sa a traversat veacurile, a fost pentru a vorbit, pentru ca a gandit, din adancul mormantului sau: nu avea nimic de pierdut.

De citit: Testament de Jean Meslier, intr-a unsprezecea reeditare la „Ultraletters”.

Roland Jaccard

este scriitor. Nihilist, a fost un apropiat al lui Cioran şi Louise Brooks. A scris mult despre psihanaliză. Trăieşte la Paris.

Toate articolele acestui autor