 |
| – Hai ca incepe bine: trebuie sa ne inchiriem aripile. |
Exista doua forme de impostura, de altminteri adesea legate, in contra carora e zadarnic sa luptăm, de vreme ce sunt ancorate in idealismul occidental: pacifismul si umanitarismul.
Ne-ar trebui multe pagini pentru a schita genealogia pacifismului. Ne vom scuti cititorul pentru a ajunge direct la concluzie: nu a existat vreo miscare pacifista care sa nu serveasca o cauza politica. Sa militezi pentru pace in Orientul Apropiat inseamna sa fii in serviciul palestinienilor si, in final, eradicarea Israelului. Tot asa cum, in anii cincizeci, toate miscarile pentru pace erau, cu buna stiinta sau nu, in slujba U. R. S. S.-ului, ele constituie azi forte care se ataseaza multiplelor conflicte care inflameaza planeta. E un razboi bun, dar e preferabil sa fii constient de el.
Mai subtil chiar, sa observam ca o mare parte a energiei angajate in organizarea pacii are exact aceeasi sursa precum aceea care da nastere razboiului, ceea ce face ca masurile pacifiste sa fie nesigure de vreme ce, duse pana la capat, ele se reveleaza ca fiind pe fond agresive. In scrisorile sale catre Einstein, Freud lanseaza de altfel ideea ca razboiul e o „diversiune a pulsiunii distrugerii spre exterior” si ii acorda o „justificare biologica”.
Nu putem sa nu recunoastem, scrie el, ca pulsiunile razboinice sunt realmente mai apropiate naturii noastre decat rezistenta in fata lor, care, in fapt, ramane la un nivel teoretic.
Cititi si Psihanaliza, Sigmund Freud, freudismul si psihanalistii
Cat despre umanitarism, aceasta pasiune periculoasa, ea este fara doar si poate – in ochii mei, cel putin – modul cel mai necinstit de a ne celebra propriile virtuti fara a ne ingriji de consecintele cel mai adesea catastrofice ale ajutorului nostru. Este doar cealalta fata a colonialismului, cu un plus de ipocrizie.
Mercenarii nesansei formeaza o casta de impostori si pradatori care se viseaza si se deghizeaza in salvatori ai umanitatii. In timp ce umanitarismul modern provoaca de fapt suferintele pe care ar trebui sa le aline. Arta cu care femei si barbati, uneori de buna-credinta, ajung sa perverteasca idei a priori atat de generoase precum cea a pacii in lume si a devotamentului fata de cei apropiati ar trebui sa ne conduca la concluzia ca nu exista decat un principiu ce merita sa fie aparat: principiul indiferentei.
Cititi si Einstein si formula gresita a lui Dumnezeu
Roland Jaccard
este scriitor. Nihilist, a fost un apropiat al lui Cioran şi Louise Brooks. A scris mult despre psihanaliză. Trăieşte la Paris.
