Rolul sursei de angoasa in dezvoltarea mecanismelor de aparare

Anna Freud reprezinta un nume important in istoria psihanalizei, datorita contributiilor teoretice expuse cu o luciditate a gandirii care ne duce cu gandul la tatal sau, insusi intemeietorul psihanalizei. Anna Freud si-a elaborat teoriile si lucrarilor vreme de 50 de ani si le-a redat sub o forma clara, accesibila atat specialistilor din domeniul sanatatii mintale, cat si celor care vor sa cunoasca mai multe despre profunzimile psihicului uman.

Rolul sursei de angoasa in dezvoltarea mecanismelor de aparare

Una din contributiile majore aduse de Anna Freud gandirii psihanalitice a fost teoria sa referitoare la mecanismele de aparare. Ea a pornit de la studiul mecanismelor de aparare descoperite de Sigmund Freud in analiza adultilor si a descoperit unele noi: negarea in fantasma, negarea prin cuvant sau act, restrangerea capacitatilor Eului si identificarea cu agresorul. A explicat mecanismele prin care Eul, aflat in pericol din cauza anumitor surse care ii produc angoasa, se mobilizeaza si dezvolta anumite aparari. Sursele de angoasa sunt clasificate in surse interne reprezentate de pulsiuni si afecte si surse externe date de situatii si aspecte ale realitatii care produc neplacere si anxietate. Munca sa a fost concentrata in lucrarea aparuta in 1936, Eul si mecanismele de aparare.

Anxietate e atunci cand simti prea mult

Anna Freud a realizat o clasificare a acestor mecanisme de aparare ale Eului in functie de nivelul de dezvoltare la care se afla psihicul uman. Astfel, a diferentiat intre apararile care apar la un nivel de dezvoltare primitiv si cele a caror aparitie necesita o forma mai avansata de dezvoltare a aparatului psihic. Ea subliniaza ca ceea ce poate fi un mecanism de aparare normal si adaptativ la varsta copilariei, daca persista si la varsta adulta, poate duce la patologie. De exemplu, negarea prin fantasma, atat de des intalnita la copii, daca este regasita la adult intr-o forma stabila si constanta, indica o tulburare psihotica. Sarcina analistului, opineaza Anna Freud, este aceea de a identifica mijloacele prin care Eul se apara in fata reprezentantilor pulsiunii si afectelor si de a vedea legatura dintre acestea si rezistenta, pe de-o parte, si formarea simptomului, pe de alta.

Daca Eul resimte de fiecare data un pericol pulsional atunci cand mobilizeaza aparari, motivele pentru care o pulsiune sau alta este considerata periculoasa variaza. Anna Freud distinge intre angoasa provocata de Supraeu, angoasa in fata fortei pulsionale si teama impotriva unei amenintari reale.

Angoasa provocata de Supraeu

Acest tip de anxietate este observat cel mai bine la lucru in nevroza adultilor. Este vorba despre o dorinta pulsionala care cere sa fie implinita cu ajutorul Eului. Acest proces este blocat de exigentele Supraeului care o considera periculoasa si a carei satisfacere ar genera, invariabil, un conflict intre Eu si Supraeu. Prin urmare, Eul adultului cu nevroza se teme de forta pulsionala pentru ca se teme de Supraeu. Cu alte cuvinte, el mobilizeaza aparari din cauza angoasei provocate de Supraeu.

Dar impotriva caror pulsiuni Supraeul manifesta un dezacord total? Impotriva pulsiunilor agresive si sexuale. Supraeul cere, intr-o maniera care nu este deloc favorabila sanatatii psihice, renuntarea la sexualitate si agresivitate. Eul este redus astfel la un

simplu executor al dorintelor Supraeului,

blocand satisfacerea oricarei pulsiuni si ajungand incapabil astfel sa traiasca placerea. In acest punct, Anna Freud da un sfat util de profilaxie a nevrozei:

Daca nevroza apare din cauza severitatii Supraeului, atunci cei care cresc copii nu ar trebui decat sa evite orice ar putea conduce la formarea unui Supraeu excesiv de riguros. Trebuie sa aiba grija ca modelele educative, care sunt mai tarziu introiectate de catre Supraeu, sa nu fie prea rigide; exemplul dat de parinti si pe care Supraeul, prin identificare, si-l insuseste nu trebuie sa ofere modelul unui cod moral strict, imposibil de respectat, ci cel al slabiciunilor umane reale si al tolerantei fata de pulsiuni. Trebuie lasata copilului posibilitatea de a-si dirija propria agresivitate catre exterior, astfel incat aceasta sa nu fie infranata si intoarsa spre interior unde Supraeul i-ar da un caracter de cruzime. Daca educatia ar reusi sa obtina astfel de rezultate, credem ca oamenii ar fi eliberati de angoasa, feriti de nevroza si de chinurile conflictelor interne, ar fi capabili sa se bucure. (Anna Freud, Eul si mecanismele de aparare, Editura Fundatiei Generatia, 2002, Bucuresti, p. 46)

Cititi despre Mecanismele de apărare ale Eului

Angoasa provocata de forta pulsiunilor

Pentru a explica teama provocata de pulsiuni, Anna Freud pleaca de la o observatie extrem de interesanta. Ea atrage atentia asupra faptului ca Eul insusi nu reprezinta un teren favorabil pentru satisfacerea pulsionala. Acest lucru se intampla doar in etapa de dezvoltare in care Eul este slab diferentiat de Sine. Aceasta etapa este caracterizata prin functionarea proceselor primare si se ghideaza dupa principiul placerii. Odata ce aparatul psihic capata un grad de functionare mai avansat utilizand procesele secundare si trecand de la principiul placerii la principiul realitatii, Eul devine mai rezistent in fata exigentelor pulsionale. In fata angoasei pulsionale care vine cu o forta teribila, Eul se teme ca va fi coplesit sau chiar anihilat. Interdictiile Supraeului si provocarile realitatii externe pe de-o parte si impulsurile Sinelui pe de alta produc angoasa Eului care se vede nevoit sa mobilizeze aparari. Acestea au rolul de a echilibra balanta instantelor psihice si de a elibera, pe cat posibil, Eul de angoasa. Exista insa si posibilitatea in care mecanismele de aparare esueaza sau nu sunt suficient de adaptabile pentru functionarea optima a individului. Astfel, angoasa a carei intensitate nu a fost diminuata duce la aparitia simptomului si la instalarea nevrozei.

Angoasa provocata de o amenintare reala

Angoasa cauzata de o amenintare reala, spune Anna Freud, este observata mai ales in nevroza infantila. Daca adultul nevrotic cauta sa diminueze satisfacerea pulsiunilor agresive si sexuale din cauza exigentelor Supraeului cu care ar putea intra in conflict, copilul face acest lucru pentru a nu transgresa interdictiile parentale. Daca interdictiile parentale sunt rigide, orice pulsiune a copilului care va cere satisfacere se va izbi de restrictie si de teama de pedeapsa.

Teama de castrare joaca in cazul copilului un rol analog celui al angoasei morale a adultului nevrotic. Eul copilului se teme de pulsiuni pentru ca se teme de lumea exterioara. Apararea impotriva pulsiunii apare deci sub presiunea lumii exterioare, asadar datorita unei temeri fata de o amenintare reala. (Ibid., p. 47)

Importanta pe care am aflat-o ca o da copilul lumii exterioare va avea un rol important in formularea unor sfaturi educationale, pe care le ofera Anna Freud si care contribuie la o profilaxie eficienta pentru tulburarile nevrotice. Desi castrarea fizica nu mai reprezinta o metoda utilizata impotriva satisfacerii impulsurilor sexuale ale copiilor, se pare ca acestia au pastrat unele reziduuri conservate ereditar care le starnesc teama si angoasa in fata unor mijloace punitive folosite de civilizatii de mult apuse. Unele metode educative folosite de adultii din ziua de astazi trimit la o amenintare mutilanta pentru copil care genereaza mare anxietate si care il pune in incapacitatea de a o elabora si integra. De aici pana la aparitia nevrozei infantile nu este decat un pas.

Copilul se poate apara si impotriva unor afecte care ii produc neplacere. Din acest punct de vedere, sarcina adultului semnificativ pentru el si, in aceeasi masura, sarcina analistului este aceea de a favoriza dezvoltarea acelor capacitati care sa-i permita copilului sa tolereze o anumita cantitate de neplacere fara sa recurga imediat la mecanisme de aparare.

Anna Freud concluzioneaza ca intelegerea mecanismelor defensive are beneficii si asupra travaliului terapeutic psihanalitic. Cunoscand mecanismele de aparare specifice Eului pacientului si situatiile cand acestea sunt activate, analistul va intelege mai bine persoana din cabinetul sau si va avea o gandire mai clara in ce priveste mijloacele prin care o poate ajuta.

In ceea ce priveste prognosticul cel mai favorabil in rezolvarea conflictelor psihice, Anna Freud crede ca acesta este pus in situatia in care motivul utilizat de Eu impotriva pulsiunii este dat de angoasa provocata de Supraeu. Ea spune ca, in acest caz,

conflictul fiind exclusiv endopsihic, intre diversele instante psihice, el ajunge sa se dizolve, in special in cazul in care Supraeul devine mai accesibil intelegerii prin analiza identificarilor prin care s-a format si prin analiza agresivitatii pe care si-a asumat-o. Teama pe care o resimte Eul in fata Supraeului se reduce si atunci nu mai este nevoie sa recurga la metode defensive cu consecinte patologice. (Ibid., pag. 53)

Cititi si Mecanismele de aparare ale Eului (II)

Bibliografie

• Anna Freud, Eul si mecanismele de aparare, Editura Fundatiei Generatia, Bucuresti, 2002
• Anna Freud, Normal si patologic la copil, Editura Fundatiei Generatia, Bucuresti, 2002
• Luis Rodriguez de la Sierra, Psihanaliza copilului astazi, Editura Fundatiei Generatia, Bucuresti, 2008

Foto: jakeshealthsolutions.com, ladybughouse.com.au, przyjemnezpozytecznym.pl, heysigmund.com