Despre Sine si elaborarea personalitatii, Heinz Kohut este de parere ca pot exista stari dezorganizate prezente la inceputul vietii unui individ, dar care sa nu fie neaparat rezultatul prabusirii Sinelui, cat mai degraba ar fi vorba despre
un aparat psihic dezechilibrat, (…) care este atat de suprasolicitat de imprevizibil, de suprastimulare, incat pare sa actioneze psihotic.
Ce este surprinzator, se poate spune, este continuarea pe care Kohut o ofera; fara a opera o relativizare nici a traumelor, si nici a psihozelor infantile, autorul afirma limpede:
in circumstantele adecvate, noi toti, probabil fara exceptie, am putea deveni dezorganizati in mod traumatic. Chiar si intr-un mediu care este suprasolicitant pentru prea mult timp, reactionam in anumite moduri dezorganizate.
Dar, si in conditiile unui mediu extrem de imprevizibil, caracterizat de un „aflux continuu de stimuli”, de hiperstimulare, supraimpovarare si suprasolicitare, in ciuda tuturor acestor lucruri
Sinele este intotdeauna capabil sa se readune,
in special atunci cand este in final scos din acest mediu.
Cititi si Despre fragmentarea Sinelui, cu domnii Kohut, Kafka si K
Kohut prezinta asadar de data aceasta un Sine rezilient, a carui trasatura definitorie este puterea, ceea ce determina nu neaparat aparenta, cat situationala, contextuala sa dezorganizare – care nu se definitiveaza, ci este dezvoltata mai degraba o capacitate de adaptabilitate, o flexibilitate in directia reversibilitatii.
Ar fi si cazul, asa cum afirma teoreticianul, diagnosticelor de schizofrenie ori autism infantil, in care, desi
astfel de stari apar ca o retragere din mediu,
Sinele fiind caracterizat de
o izolare masiva (…) de lumea haotica exterioara,
se intampla ca
undeva, nucleul unui Sine sanatos este mentinut intact.
Heinz Kohut, asa cum il vede Otto Kernberg
In astfel de cazuri insa mediul joaca rolul acelui stimulent pentru reversibilitatea dezorganizarii sau descopunerii Sinelui, anume:
intr-un mediu ulterior bun si previzibil, indivizii de acest gen se pot forma sau integra pe ei insisi!
Este vorba, asadar, de un mediu receptiv si securizant sub toate aspectele, caracterizat in principal de continere, acceptare si hranire.
In numai cateva paragrafe de aceasta data, desi succint, Heinz Kohut a ridicat o problema vitala si, in acelasi timp, sensibila: mediul ca factor semnificativ al dezvoltarii psiho-afective a individului. Influenta pe care mediul o exercita se releva asadar ca fiind cel mai adesea decisiva pentru directia dezvoltarii Sinelui.
Heinz Kohut atrage astfel atentia asupra necesitatii „mentinerii optiunilor deschise” tocmai in scopul sesizarii acestor diferente subtile individuale in psihopatologie care pot conduce la rezultate confundate in diagnosticare si, astfel, la devierea si mai mare a traiectoriei dezvoltarii Sinelui.
Personalitatea narcisica si „cel mai bun” doctor
Bibliografie: Heinz Kohut, Psihologia Sinelui. Prelegerile de la Institutul de Psihanaliza din Chicago, Editura Trei, Bucuresti, 2016
Foto: timetoast.com
Alexandra Frîncu
este masteranda psihologie clinica si psihoterapeut in formare PEU, pasionata de scris si cercetare.
