La 19 februarie 2020 ginerele unei doamne diagnosticate cu boala Alzheimer a avut amabilitatea de a-mi acorda un interviu de aproape o oră şi jumătate, despre cum este acum viaţa familiei sale.
Realitatea devine ca un iceberg, iar pe partea nevăzută se întâmplă mai multe lucruri decât pe partea văzută.
Doamna a fost profesoară de limbă română şi limbă slavonă, a pregătit elevi pentru admiterea la facultate, a organizat festivaluri, camere de creaţie. Are doi copii – o fată şi un băiat, o nepoată, doi nepoţi, o strănepoată şi un strănepot. Totul decurgea obişnuit în viaţa ei de pensionară, până când… a început să uite. Şi-a dat seama de acest lucru şi a început să noteze pe bileţele ce are de făcut: o atitudine pro-activă faţă de un fenomen pe care alte persoane l-ar fi ignorat, ca făcând parte din procesul natural de îmbătrânire.
Imbunatatirea calitatii vietii persoanelor diagnosticate cu boala Alzheimer prin jocuri serioase
Are 78 de ani, împliniţi la 20 februarie (La mulţi şi fericiţi ani, dragă doamnă! 🙂 şi a fost diagnosticată acum doi ani.
Se simte bine după tratamentul medicamentos şi a decis să rămână în casa ei, unde are un prieten blănos (un câine, Gogu), foarte important pentru ea. Este o persoană care se ajută singură, fiind ajutată şi de cei din jurul său. Petrece două luni pe an (o lună de Paşte, o lună de Crăciun) la familia fiicei sale, unde este implicată în diverse activităţi.
Fiul ei o vizitează să vadă ce mai face şi să o ajute cu diverse aspecte legate de administrarea rezidenţei (de exemplu reglarea centralei termice), cu plata facturilor.
Pentru fiecare dintre noi, definiţia calităţii vieţii este foarte personală şi complet diferită.
Pentru ea, este plăcerea de a fi cochetă şi feminină (se duce regulat la salon), curiozitatea de a vedea Spărgătorul de nuci în versiune 3D, menţinerea contactului cu credinţele sale religioase (vizitarea unei mănăstiri, mersul la biserică), efectuarea treburilor casnice şi a cumpărăturilor. Citeşte în fiecare seară câteva pagini din cărţi din diferite domenii, ca: dezvoltare şi motivaţie personală, economie şi politică mondială.
Este o femeie rafinată, care iese în evidenţă prin stil, o descrie ginerele ei.
Dementa Alzheimer – dezbatuta pe larg la Conferinta Nationala Alzheimer
Din experienţa vieţii lor, ginerele doamnei subliniază câteva aspecte care le-au fost de ajutor:
- este importantă păstrarea, pe cât posibil, a unei vieţi normale;
- crearea şi repetarea de experienţe pozitive, de emoţii plăcute, care „să menţină omul viu”;
- satisfacerea nevoii de a fi ocrotită şi îngrijită;
- menţinerea răbdării din partea noastră, ca aparţinători;
- încurajare permanentă;
- curiozitatea de a afla cât mai multe informaţii despre boală;
- convingerea că sunt nebănuite resursele creierului uman – aspect la care vă invit să reflectaţi, dragi cititori;
- noi ne bucurăm de ceea ce ni se întâmplă.
Cel mai important proiect este să scrie o carte despre viaţa ei şi deja am spus ca sunt prima care doreşte să o citească. Sunt convinsă că, printre altele, voi avea multe de învăţat. Iar cititorii cărţii vor afla că, dincolo de un diagnostic, există posibilitatea de a fi exprimate sentimente, emoţii, amintiri.
Pentru final, vă invit să luaţi ceea ce vi se potriveşte din acest interviu şi să priviţi mereu persoana, nu diagnosticul.
In interiorul halucinatiilor unui barbat cu Alzheimer
Citiţi aici toate relatările de la Conferinţa Naţională Alzheimer 2020
Teodora Dobrescu
este psiholog clinician, absolventa a Masterului de Psihologie Clinica, Hipnoza si Interventii Terapeutice de Scurta Durata. Iubeste oamenii, este pasionata de psihoterapie, neurostiinte si interesata de tot ce este nou.
