„Metagenealogia nu este o terapie în sensul clasic al termenului; nu este tratamentul unei boli, ci un travaliu de conștientizare care presupune atât înțelegerea elementelor din trecut care ne-au oferit formă, cât și deschiderea către un impuls viitor căruia noi îi dăm formă.”
Așa cum reiese și din citatul de început, metagenealogia – orientare întemeiată de Alejandro Jodorowsky – poate fi definită drept un travaliu de creație a propriei vieți și de găsire a formei pe care aceasta să o capete odată ce are loc înțelegerea (desigur, și vindecarea) rănilor trecutului. Aceste două constante temporale – trecut și viitor – reprezintă două axe elementare în abordarea metagenealogică, ele întâlnindu-se pentru a da formă, de fapt, celei de-a treia, și anume prezentului.
Timpul, din perspectiva arborelui (meta)genealogic, este mai mult decât liniaritate sau diviziune; el se manifestă ca „ultimă realitate” prin clipa prezentă și prin ceea ce se află și suntem aici și acum:
Trăim doar în prezent și suntem în mod fundamental o unitate.
Alejandro Jodorowsky
>> „În conștiinţa noastră mișună mulţi intruşi”… Criptomnezie și inconștient genealogic
Dualitatea timpului nu este negată însă, ci abordată mai degrabă ca parte a întregului ori ca polaritate a acestuia, pentru că, în funcție de (dez)echilibrul acestor două axe principale se manifestă și influența (pozitivă ori nefastă) a moștenirii genealogice.
Metagenealogia şi arborele familial
Metagenealogia, afirmă Alejandro Jodorowsky, consideră că arborele familial se comportă ori poate fi interpretat fie drept o capcană (influența nefastă), fie drept o comoară (influența pozitivă) pentru destinul moștenitorului. Acest „principiu alchimic al dublei mișcări” se referă, la rândul său, la două mari dimensiuni ale existenței omului, și anume la cea materială și la cea spirituală.
>> Copil de inlocuire, repetiţii şi doliuri patologice de-a lungul generaţiilor
Astfel, dacă trecutul reprezintă capcana arborelui, el se traduce în principal prin repetiție și imitație. Moștenitorul arborelui este captivul tiparelor trecute și al inconștientului, blocat în material, incapabil de afirmarea identității sale unice și de realizarea propriului destin.
De cealaltă parte, viitorul reprezintă comoara arborelui și se traduce prin capacitatea de creație. Moștenitorul arborelui are posbilitatea de a-și realiza propriul proiect de viață, este deschis către supraconștient și se construiește pe sine nu limitându-se la, ci pornind de la rădăcinile din care se trage.
>> Citiţi mai multe despre transmitere intergeneraţională
Bibliografie: Alejandro Jodorowsky, Marianne Costa, Metagenealogia. Familia este şi comoară, şi capcană, Editura Philobia, Bucureşti, 2020
Foto: Anne Nygård / Unsplash
