Emoţiile negative: o greşeală uriaşă se face în legătură cu ele.
E important să zăbovim aici un moment și să precizăm că majoritatea lumii comite o greșeală uriașă în ceea ce privește emoțiile negative.
În cartea Partea luminoasă a părții întunecate, autorii Todd Kashdan şi Robert Biswas-Diener își propun să ia partea (!) spectrului așa-numit negativ al afectivității umane, respectiv „emoţiile negative”, demonstrând nu doar rațiunea existenței acestuia sau acestora, ci și modalitățile concrete prin care „emoțiile negative” precum furia, anxietatea ori vinovăția sunt instrumente extrem de necesare pentru capacitatea noastră de adaptare socială și de reglare interioară.
Lansând un avertisment față de „capcana” pe care tendințele majoritar pozitivante o întind atunci când vine vorba de starea de bine și fericirea absolută, cei doi autori pledează pentru „emoțiile negative” pentru care, deși nedorite, suntem „echipați” cu mult mai multe „tehnici” de a le gestiona.
Viziunea pe care volumul o propune cu privire la emoții este de a le privi asemenea unui „sistem de orientare pentru experiență”, care oferă aprobare sau dezaprobare mentală rapidă față de o anumită situație ori experiență.
>> 10 semne care arată că eşti în contact cu latura ta emoţională
„Emoţiile negative” şi „gândirea pozitivă”
Mai mult decât să se ocupe de reglarea homeostaziei afective interioare, acest sistem asigură adaptarea și reglarea conduitei la contextul social:
Expresiile emoționale sunt importante în modul în care comunicăm cu ceilalți. (…) Exprimarea sentimentelor, inclusiv a celor negative, este o parte importantă din experiența emoțională umană.
Departe de a ne lansa într-o retorică a interacțiunii și a schimburilor sociale autentice, este esențial să reținem faptul că acest sistem de referință atât internă, cât și externă se construiește în timp, prin reglaje fine realizate de-a lungul interacțiunilor și experiențelor propriu-zise.
Numai pozitivitatea este insuficientă sarcinii de a ne ajuta să navigăm prin interacțiunile sociale și prin relații,
afirmă cei doi autori, oferind exemplul mâniei ca instrument ce ne permite
să răspundem situațiilor sociale supărătoare,
pregătindu-ne
să ne confruntăm cu amenințările.
În același fel, mult-evitatul sentiment de culpabilitate este instrumentul afectiv ce ne „amplifică dimensiunea morală” și ne „sensibilizează” din punct de vedere social, în mod aparte în cazul unor situații „locale”, contextuale.
>> STUDIU: experienţele traumatice din copilărie afectează sistemul imunitar la varsta adultă
Tot așa cum
greșelile sunt o parte necesară pentru a deveni creativ și inovator,
și spectrul emoțiilor negative ne permitem să învățăm și să evoluăm de-a lungul existenței noastre psihosociale. Fără emoţiile negative nu ne putem considera indivizi deplini, întrucât în lipsa lor am pierde accesul la acea „sursă benefică de informație emoțională” ce reușește să mobilizeze numeroase dintre resursele noastre atenționale, cognitive și comportamentale spre asigurarea capacității adecvate de răspuns în fața experienței.
De unde provine, totuși, eroarea prin care desconsiderăm, blamăm şi încercăm să evacuăm emoţiile negative? Încheiem în cuvintele celor doi autori, Todd Kashdan şi Robert Biswas-Diener:
În sfârșit, majoritatea prejudecăților împotriva experiențelor emoționale negative apar pentru că oamenii amestecă emoțiile extreme, copleșitoare, problematice, cu rudele lor mai benigne. Vinovăția nu este rușine, mânia nu este turbare, iar anxietatea nu este panică.
Mai simplu spus, ne simțim anxioși, furioși, vinovați pentru că… ne pasă: de noi, de existența noastră, de ceilalți, de ceea ce se întâmplă cu noi și în jurul nostru.
>> Gândirea pozitivă dăunează grav sănătăţii mintale
Bibliografie: Todd Kashdan, Robert Biswas-Diener, Partea luminoasă a părţii întunecate. De ce să fii complet şi cu bune, şi cu rele, Editura Trei, Bucureşti, 2015
Foto: Priscilla Du Preez pe Unsplash
