Primul simpozion din a patra zi (27 februarie 2021) a celei de a 11-a ediţii a Conferinţei Naţionale Alzheimer a abordat tema „Implicații ale pandemiei Covid-19 (III)”.
Deschizând simpozionul, assist. prof. Adelina Comas-Herrera [1] a susținut o prezentare cu titlul „Impactul pandemiei Covid-19 asupra persoanelor cu demență – o perspectivă internațională”.
Impactul pandemiei Covid-19 asupra persoanelor cu demenţă
Din rapoartele studiate, s-a constatat că persoanele cu demență (PcD) au reprezentat un procent semnificativ în rândul persoanelor decedate în urma infecției cu SARS-CoV-2.
- doar în câteva țări sunt disponibile informații despre numărul persoanelor cu demenţă decedate (de exemplu: 25% în Anglia și Țara Galilor, 31% în Scoția, 19% în Italia);
- în centrele de îngrijire din țări ca Marea Britanie, Spania, Irlanda, Italia, Australia, S.U.A, India, Kenya, Brazilia, procentul persoanelor cu demenţă a căror moarte s-a datorat infecției cu SARS-CoV-2 este cuprins între 29% și 75% [2];
- două cauze posibile ale ratelor de mortalitate în pandemie a persoanelor cu demenţă sunt:
- o mare parte a rezidenților din centrele de îngrijire au demență;
- centrele de îngrijire au fost afectate semnificativ de coronavirus.
Vârsta înaintată și comorbiditățile asociate nu pot explica per se aceste procente ridicate în rândurile persoanelor cu demenţă. Alte posibile explicații ar putea fi:
- dificultatea sau imposibilitatea implementării măsurilor de distanțare fizică: centrele au fost concepute pentru a oferi un mod de viață comunitară;
- acces insuficient sau întârziat la testare;
- lipsa echipamentelor personale de protecție pentru personalul din centre;
- accesarea tardivă a informațiilor referitoare la „simptomele Covid geriatrice” și transmiterea asimptomatică.
Încercările făcute de a „izola” centrele de îngrijire, prin interzicerea vizitelor din partea familiei și a prietenilor, nu au avut efectul scontat. Mai degrabă este important să analizăm și alte efecte asupra persoanelor cu demenţă, cum ar fi:
- efectul asupra stării generale de bine, sănătății mentale, simptomelor cognitive și comportamentale;
- medicația antipsihotică a fost din ce în ce mai prescrisă.
În articolul „«Rudele pacienţilor cu Alzheimer ne sunau aproape non-stop»: panică şi pregătiri în carantină” am scris despre un model de bune practici aplicat de asist. med. Ana-Maria Tutunaru din Timișoara.
În opinia assist. prof. Adelina Comas-Herrera, provocările structurale, care au determinat actuala situație din centrele de îngrijire, sunt datorate:
- unei priorități politice scăzute versus îngrijirea pe termen lung, comparativ cu alte domenii ale sănătății (de exemplu îngrijirile medicale din stadii acute);
- sistemelor neinterconectate, responsabilităților împărțite pe diverse nivele de guvernare (local / regional / național) și departamente guvernamentale;
- sistemelor informaționale inexistente sau slab dezvoltate;
- politicilor insuficiente de reglementare;
- slabei recunoașteri a nevoilor personalului de îngrijire, care este prost plătit, a cunoscut fluctuații semnificative și a lucrat în condiții inadecvate.
Consider că decidenții politici pot să îmbunătățească condițiile actuale din centrele de îngrijire, să aloce fonduri suplimentare pentru rezidenți și, nu în ultimul rând, să se asigure că drepturile acestora le sunt respectate. De asemenea, pentru viitor, prin implementarea de noi protocoale de medicație anti-Covid, poate crește speranța de viață a persoanelor cu demenţă infectate cu noul coronavirus.
>> Utilizarea dramei creative şi a artei povestirii în îngrijirea persoanelor cu boala Alzheimer
Îngrijitorii persoanelor cu demenţă au probleme
Continuând simpozionul, assoc. prof. Iracema Leroy [3] a susținut o prezentare cu titlul „Sprijinirea persoanelor cu probleme de sănătate mentală – înainte și în timpul pandemiei Covid-19”.
There are only four kinds of people în this world:
- those who have been caregivers,
- those who currently are caregivers,
- those who will be caregivers
and
- those who will need caregivers. [4]
Datorită rolurilor multiple pe care le îndeplinesc, îngrijitorii resimt efecte:
- în plan fizic și psihic, ajungând până la epuizare;
- în sfera sentimentelor negative, a stresului;
- în domeniul vieții sociale, mergând până la însingurare;
- prin scăderea calității vieții personale.
Din cauza acestor efecte, îngrijitorii sunt considerați „pacienții tăcuți” din spatele bolii Alzheimer.
Au fost identificate consecințele efectelor negative asupra îngrijitorilor: rate crescute de morbiditate și mortalitate; scăderea sistemului imunitar, datorită emoțiilor negative resimțite.
Conform unui studiu,
îngrijirea persoanelor cu demenţă poate fi o provocare pentru îngrijitor. Cu toate acestea, experiența îngrijirii persoanelor cu demenţă nu este în totalitate negativă. În ciuda dificultăților asociate, emoțiile și gândurile pozitive ale îngrijitorilor pot fi asociate cu reziliența lor ridicată.
Prin acordarea de sprijin social și formal îngrijitorilor, nivelul lor de reziliență poate fi îmbunătățit, permițând dezvoltarea unor abilități eficiente de adaptare și a punctelor lor forte. [5]
Scandinavian Journal of Caring Sciences
Să analizăm în continuare impactul singurătății:
- la nivel social: emoţiile persoanelor se pot răspândi rapid în comunitate, prin mecanismul de contaminare emoţională;
- la nivel individual: la grupul seniorial, singurătatea şi izolarea socială sunt factori de risc pentru declin cognitiv, demenţă, morbiditate fizică mai ridicată, rate mai mari de mortalitate.
Evaluarea şi monitorizarea persoanelor cu demenţă în timpul şi după pandemia de coronavirus
Finalizând simpozionul, prof. univ. dr. Luiza Spiru [6] a susținut o prezentare cu titlul „Evaluarea pacienților cu demență Alzheimer și monitorizarea acestora, în timpul și după pandemia Covid-19”.
Realitatea Europei, cel mai îmbătrânit continent din lume, a generat multe inițiative în ultimii 10 ani. Tehnologiile și serviciile pentru o viață activă și asistivă (AAL) au ca obiectiv îmbunătățirea calității vieții și sprijinirea vieții independente și sănătoase a grupului senioral. În același timp cu îndeplinirea cerințelor sociale și de sănătate, se generează și oportunități economice.
În 2014, Mount Sinai Health System a lansat programul hospital-at-home, care și-a dovedit eficiența din primăvara anului trecut.
Pentru a construi un spital virtual, spitalul de ACASĂ se bazează pe partenerii săi din sistemul de sănătate și pe resursele din comunitate (inclusiv paramedicii locali și furnizorii de echipamente).
A fost lansată Acțiunea Cost 19121 „Good Brother” (Rețea privind Confidențialitatea Aplicațiilor Audio și Video pentru Viața Activă și Asistată – AAL). La această acțiune participă 37 de țări, inclusiv România și are o durată de 4 ani (începând cu septembrie 2020).
Pentru mai multe informații, vă invit să accesați site-ul https://goodbrother.eu
Ne propunem să revenim asupra acestor subiecte care sunt foarte actuale şi vă aşteptăm întrebările, sugestiile şi opiniile la adresa de e-mail: psihologtdobrescu@gmail.com.
Articolul de astăzi a fost scris în principal pe baza prezentărilor susţinute de assist. prof. Adelina Comas-Herrera, assoc. prof. Iracema Leroy și prof. univ. dr. Luiza Spiru, precum şi a studiului individual.
>> Citiţi aici toate relatările de la a 11-a ediţie a Conferinţei Naţionale Alzheimer 2021
Citiţi mai multe la Cafe Gradiva despre pandemia de coronavirus / COVID-19
Referinţe bibliografice
[1] Care Policy and Evaluation Centre, London School of Economics and Political Science, United Kingdom
[3] Trinity College Dublin, Ireland
[4] Written Testimony of Former First Lady Rosalynn Carter Before the Senate Special Committee on Aging (cartercenter.org) 26.05.2011
[5] Gönen Şentürk, Seher & Akyol, Merve & Küçükgüçlü, Özlem. (2018). The Relationship between Caregiver Burden and Psychological Resilience in Caregivers of Individuals with Dementia. Scandinavian Journal of Caring Sciences. 11. 1223-1230.
[6] Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București
[7] Has the Time Finally Come for Hospital at Home?, 7.07.2020
Foto: eberhard grossgasteiger / Unsplash
