Abonează-te la NEWSLETTER pentru a nu pierde articolele, știrile şi evenimentele importante >>>

  • Despre
  • Autori
  • Parteneri
  • Scrie la noi
  • Promovează
  • Newsletter
  • Contact
Sustine Gradiva
 
Cafe Gradiva
Cauta terapeut
Promovează-ţi evenimentul
  • Prima pagină
  • Ştiri
  • Evenimente
  • Psi
    • Psihoterapie
    • Psihanaliză
    • Psihiatrie
    • Psihologie
  • Cultură
  • Societate
  • Podcast
No Result
View All Result
Cauta terapeut
Promovează-ţi evenimentul
No Result
View All Result
Cafe Gradiva
No Result
View All Result
Caută terapeut | Promovează-ţi evenimentul
Home Psi

Filmul Sticletele (sau o amintire din postumitate a lui Sigmund Freud)

Sticletele, filmul din 2019 al lui John Crowley, este interpretat în cheie psihanalitică.

Marin Marian-Bălaşa by Marin Marian-Bălaşa
in Psi, Psihanaliză
Filmul Sticletele Sigmund Freud

Filmul Sticletele de John Crowley (2019)

Share

În 2014, când Donna Tartt și-a publicat romanul Sticletele, ea s-a oprit cu titlul aici, făcând foarte bine. În 2019, când regizorul John Crowley și-a lansat filmul Sticletele (The Goldfinch), i-a adăugat subtitlul Iluzia libertății, rău făcând. Subtitlu total dispensabil, superficial, ba chiar păgubos, deoarece încearcă să explice școlărește sensul poveștii, de fapt reducându-i sfera și potența semantică.

Fiindcă internetul abundă de trailer-e, recenzii și comentarii care povestesc filmul, mă adresez direct doar celor care deja l-au văzut ori au citit despre, celor familiari psihologiei, așadar adăugând / completând (altceva) la ceea ce deja e mult prea știut, evident, bătut în pive.

>> 10 filme despre bolile psihice şi ce putem învăţa din ele

Tabloul şi filmul Sticletele

Mai întâi trebuie reținut că plimbarea lentă a camerei de filmat peste tabloul maestrului olandez Carel Fabritius nu ratează niciodată detaliul încătușării firavei păsăruici. În colivie, pasărea ar fi doar captivă, prizonieră (iar cu o asemenea prezență decorativă tablourile mitologice și alegorice, inclusiv cele romantice, abundă). Însă în lanț și cătușă, cum e cazul în speță, pasărea este sclavă (așadar, mai rău). În arta majoră e rară, deci gravă (ca sens), desemnând fixație destinală. Ținut în lănțicul ca de ceas de buzunar, Sticletele e nume (aparent) contemporan pentru situații arhetipal-mitice și totodată individual intime.

Citeştedespre

Maelström, un film despre Oedip şi inconştient

Maelström: un alt scenariu psihanalitic

23 februarie 2023
Doar animalele psihanaliza Moll

„Doar animalele” (de la imanența instinctului la metafizica psihanalizei)

4 martie 2023
l-a omorât pe tata

L-a omorât și l-a înviat pe tata. O fabulă psihanalitică cu final deschis

2 martie 2023

În filmul Sticletele toată lumea interpretează propriul rol impecabil, narațiunea e ruptă în flashback-uri excelent gândite și legate / intercalate, totuși cel mai important și operant personaj fiind muzica. Fiindcă, dacă orice altceva sugerează o atmosferă obscură și amețită, impregnând o dramă de realism civic (tipic american), excelentissima tramă sonoră intervine și joacă tot conținutul asupra căruia cuvintele și chiar scenele vizuale tac, se suspendă, atârnă-n incert, în ambiguu. Ca și în alte filme mari, muzica nu e nici aici (doar) o „coloană sonoră”, fond atmosferic, decor, acompaniere. E conținut de suflet, elaborând mai mult peste cadrele vizuale aproape statice, lente, convingând clar și constant că tot ce vedem e o „metaforă” psihanalitică, poate mai exact o psihanaliză pur-sânge.

Carel Fabritius, Sticletele
Sticletele (1654) de Carel Fabritius, unul dintre cei mai înzestraţi elevi ai lui Rembrandt

Reînvierea lui Freud şi Jung (Adler încă aşteaptă)

Acuma… știe oricine că mitul și trauma infantilă, de unde și psihanaliza, sunt chei universale și ubicue, așadar că postmodernitatea (și post-postmodernitatea) nu aveau cum să continue ignorarea ori persiflarea lor (și mai ales deghizarea sau variaționalizarea cât mai intenționat absconsă ori demontată a acestora). Reînvierea lui Freud și Jung (Adler încă așteaptă) era doar o chestiune de timp. Și care, iată, deja se întâmplă. Proiecționistul (de José María Cabral, Republica Dominicană) este un Oedip literal, mimetic în sens sofocleic, shakespearian și dostoievskian (ce poți să vrei mai mult decât aruncarea de benzină în ochi drept plastogramă a automutilării oedipian). Iar Antigona (de Sophie Deraspe, Canada) e o copie sau translatare actuală a omonimei tragedii mito-elenistice. Așadar, într-un singur an, 2019, trei filme radical diferite se raliază atât de aproape de analitismul freudian (ori se fac atât de străvezii dacă recitești măcar celebra lectură făcută de Sigmund Freud Gradivei lui Jensen), încât… faptul merită luat sobru aminte.

>> Freud şi Jung: Povestea prieteniei dintre doi giganţi şi a schismei lor în inconştientul contemporan

Filmul Sticletele, o psihanaliză

Foarte clara, la Freud, identificare / confundare a copilăriei cu trecutul istoric (antichitate), se manifestă în filmul Sticletele prin profesiunea și succesul de anticar al lui Theo / Theodore, pentru competența sa într-ale vechiturilor (incluzând falsul vânzării unei restaurări și mânăreli actuale drept artă de autor sau antichitate autentică). Ba chiar și prin confundarea sinelui său cel mai profund, a propriului inconștient, cu o pictură semnată 1654. Faptul că vreme de foarte mulți ani tânărul nu doar că va păstra tabloul ascuns, ci chiar nu-l va mai fi privit niciodată, subliniază această identificare de sine, autoreflectarea perfectă, fidelitatea față de subconștientul său abscons, înrobit și încătușat prin toate „erorile” copilăriei. Faptul că în final aflăm (ni se spune, nu ni se și arată, adică nu ni se și demonstrează evenimențial, nu ne e narat teatral-filmic) că tabloul a fost recuperat și oferit iar publicului, ba chiar că eventimentul include și un clar-obscur maximal (Rembrandt), face și mai evident adevărul că inconștientul, indeterminarea confuză, absconsul este un bun universal, e patrimoniul propriu absolut tuturora.

În filmul Sticletele de John Crowley dualitățile sunt de tipul celor mai clasice, simple și clare opuneri și complementarități. Atașamentul băiatului față de mamă (+ fetiș vizual) echivalează cu atașamentul fetiței flautiste (fetiș acustic) față de bătrânul anticar. După traumă, copila uită tot, băiatul nu pricepe nimic. Mergând mai departe se poate spune că Fata, aleasă asemeni Băiatului să scape cu viață din explozie, îi poate fi acestuia soră. Mai ales că prin ascultarea față de tutorele Fetei (bătrânul anticar), prin preluarea moștenirii profesionale a acestuia și chiar a locului său în afacere, Theo îl adoptă sau asumă – pe cât de postum, pe-atât de inconștient și eficace – drept tată. Dacă amnezia și somnambulismul care urmează accidentului atenuează suferința fetei pentru moment, trauma sa – cum vom înțelege mai târziu – va sui în conștiința diurnă și se va permanentiza ca stare de spirit curentă. Realismul sau pragmatismul acesteia, devenită femeie, de a decide ruptura totală în ciuda atracției / iubirii desăvârșite, de a nu intra în eros și mariaj cu Băiatul, evită incestul. Evitând și o androginie perfectă, frecventă în visul nocturn, dar altminteri dezastruoasă, implozivă, autofagă.

>> De ce Freud avea dreptate despre isterie

În viața protagoniștilor din filmul Sticletele drogurile și alcoolul reprezintă deghizarea ceței răvășite peste conștiință de către inconștientul refulat. În frunte cu protagonistul Theodore / Teo, personajele „reale” tac destul de mult. Cea mai frecventă afirmație din tot filmul este I don’t know! (habar n-am!), venind direct și clar cu deosebire din gura protagonistului. Alții doar evitând asemenea sinceritate prin aproximații mai mult sau mai puțin stângace, inconsistente, relevând eroarea sau confuzia genericului uman, ori substituind-o cu aserțiuni logice, onorabile, însă oricum și irefragabil inutile.

Singurul foarte locvace în filmul Sticletele este rusul Boris, cel adeverindu-se drept un Diavol sau Mefistofel ranversat, înger însoțitor sau ghid dantesc prin purgatoriu și infernuri. Explicația sa finală: totul era o predestinare a înlănțuitului și inocentului sticlete Theo, acesta însuși un agent sau pion al recuperării / mântuirii unei mari colecții de capodopere furate și pitite. O facilă revelare sau adeverire și a propriului omen onomastic, Theos-doros fiind ales aici ca nume tocmai pentru că desemnează Odorul (darul, alesul) lui Dumnezeu. Așadar, nume teleologic, destin cu țel înalt, tramă existențială cu sens nobil, în ciuda faptului că implică sacrificiu, tragedie intimă, plus multă inconștiență și eroare într-ale actelor sau alegerilor biografice.

Happy-ending pentru filmul Sticletele doar aparent à l’americaine, de dragul unui compromis față cu cultura comună, ieșind un pic din drama tipică (antică sau shakespeariană). Zic că iese din (arhe)tipar doar „un pic” deoarece și redempțiunea și sanctificarea trupului lui Oedip în drama elină era tot o compensare naivă, facilă, imaginară, postumă, utilă doar confortabilei memorii, autoiluzionări, fantasmatizări / fantazări sociale.

>> Psihanaliza, Sigmund Freud, freudismul şi psihanaliştii

Tags: Arteautor: Marin Marian-Bălaşacomplexul lui Oedippsihanaliză şi artărubrică: Atenţie se interpretează!rubrică: Vino şi veziSigmund Freudvideo a

  Şi pentru că tot sunteţi aici…

...va solicităm sprijinul, dragă cititoare, dragă cititorule. Audiența noastră a crescut foarte mult, cu deosebire în ultima vreme. Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o publicație online unică, din câte cunoaștem, prin profil editorial, format și continuitate. Din 2007, am publicat mii de articole, eseuri, interviuri, știri, corespondențe și transmisiuni de la evenimente locale, naționale și internaționale, recenzii și cronici, anchete, sinteze și dosare, pictoriale, sondaje, opinii și comentarii - scrise, video, audio și grafice, de psihanaliză și psihoterapie de varii orientări, de psihiatrie, psihologie și dezvoltare personală, dar și sociale, educaţionale şi comunitare, pentru drepturile omului şi nediscriminare, culturale, literare și artistice, istorice și filosofice. Realizarea lor a presupus, cale de mulți ani, o muncă enormă, uneori „la foc continuu” ori „în direct”, consacrând nopți, weekend-uri și vacanțe. Au fost necesare felurite resurse, implicare și bani, toate în regim de voluntariat.

Faptul că ne citiți și că reveniți mereu ne încurajează și ne arată că suntem pe drumul bun. Ca publicație de tip magazin independentă editorial, nefinanţată, apărând într-o piață media vastă și cu mari resurse, avem nevoie de susținerea dv. pentru a face mai departe jurnalism psi de calitate. Fiecare contribuție de la dv., mai mare sau mai mică, este foarte importantă pentru a putea continua.
 Susţineţi Cafe Gradiva cu 1 euro sau mai mult - durează doar un minut. Vă mulţumim! 

Sustine Cafe Gradiva

Marin Marian-Bălaşa

Marin Marian-Bălaşa

este muzicolog și scriitor, doctor în filosofie, pasionat de psihologie.

Citeşte şi

De sacra urina piscina
Societate

De sacra urina

by Marin Marian-Bălaşa
9 noiembrie 2022
Templul taoist Louguantai
Cultură

Scurtă povestire taoistă despre un ghidaj inconştient prin Munţii Zhongnan

by Şerban Toader
7 noiembrie 2022
Conştiinţa David Chalmers TED
Psihologie

Două teorii nebunești despre conștiință

by Alexandra Frîncu
5 octombrie 2022
Load More
Next Post
personalităţile înalt-conflictuale

Personalităţile înalt-conflictuale vor totul sau nimic în 5 feluri diferite

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sunt de acord cu Termeni şi condiţii şi Acord de confidenţialitate.

Scrie la Cafe Gradiva! Scrie la Cafe Gradiva! Scrie la Cafe Gradiva!

Ca la carte

C. G. Jung şi „Cartea roşie” – Dosarul toamnei 2011
Cafe Gradiva

C. G. Jung şi „Cartea roşie” – Dosarul toamnei 2011

8 octombrie 2020
trăiri obsesiv-compulsive
Psihoterapie

Îndoieli şi trăiri obsesiv-compulsive

4 mai 2022
Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva! Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva! Promovaţi-vă evenimentele la Cafe Gradiva!

Terapeuţi

Psihoterapeut Alina Neagoe în Constanţa

Psihoterapeut Alina Neagoe în Constanţa, Traian 70

13 aprilie 2022
Psihoterapeut Dorin Bîtfoi în Bucureşti

Psihoterapeut Dorin Bîtfoi în Bucureşti, sector 3

2 martie 2023
Psihoterapeut Alexa Bîtfoi în Bucureşti

Psihoterapeut Alexa Bîtfoi în Bucureşti, sector 4

13 aprilie 2022
psihoterapeut Gabriela Tudor Popescu în Braşov

Psihoterapeut Gabriela Tudor Popescu în Braşov, Carpaţilor 13

13 aprilie 2022
Cafe Gradiva

Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o revistă magazin online de psihoterapie, psihanaliză, psihologie şi psihiatrie, cu interese în sfera culturală şi artistică, socială, educaţională şi comunitară.

Urmăreşte-ne

Caută terapeut

Psihologi | Braşov | Bucureşti | Sector 4 | Constanţa | Psihoterapeuţi | Braşov | Bucureşti | Sector 3 | Sector 4 | Constanţa | Psihoterapeuţi psihanalişti | Bucureşti | Sector 4 | Constanţa

Psihologi online | Skype | WhatsApp | Zoom | Psihologi la telefon | Psihoterapeuţi online | Skype | WhatsApp | Zoom | Psihoterapeuţi la telefon | Psihoterapeuţi psihanalişti online | Skype | WhatsApp | Zoom | Psihoterapeuţi psihanalişti la telefon

Primeşte Cafe Gradiva pe email

  • Despre
  • Autori
  • Termeni şi condiţii
  • Acord de confidenţialitate
  • Cookies
  • Contact

© 2020 Cafe Gradiva - Pshanaliza, psihoterapie, psihiatrie, psihologie.

No Result
View All Result
  • Ştiri
  • Evenimente
  • Gradiva Podcast
  • Cauta terapeut
  • Terapeut? Înscrie-te!
  • Scrie la noi
  • Promovează
  • Newsletter
  • Contact

© 2020 Cafe Gradiva - Pshanaliza, psihoterapie, psihiatrie, psihologie.

Utilizăm module cookie pentru a vă asigura că beneficiați de cea mai bună experiență pe site-ul nostru. Mai mult aici.