Şi pentru că tot sunteţi aici…
...va solicităm sprijinul, dragă cititoare, dragă cititorule. Audiența noastră a crescut foarte mult, cu deosebire în ultima vreme. Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o publicație online unică, din câte cunoaștem, prin profil editorial, format și continuitate. Din 2007, am publicat mii de articole, eseuri, interviuri, știri, corespondențe și transmisiuni de la evenimente locale, naționale și internaționale, recenzii și cronici, anchete, sinteze și dosare, pictoriale, sondaje, opinii și comentarii - scrise, video, audio și grafice, de psihanaliză și psihoterapie de varii orientări, de psihiatrie, psihologie și dezvoltare personală, dar și sociale, educaţionale şi comunitare, pentru drepturile omului şi nediscriminare, culturale, literare și artistice, istorice și filosofice. Realizarea lor a presupus, cale de mulți ani, o muncă enormă, uneori „la foc continuu” ori „în direct”, consacrând nopți, weekend-uri și vacanțe. Au fost necesare felurite resurse, implicare și bani, toate în regim de voluntariat.
Faptul că ne citiți și că reveniți mereu ne încurajează și ne arată că suntem pe drumul bun. Ca publicație de tip magazin independentă editorial, nefinanţată, apărând într-o piață media vastă și cu mari resurse, avem nevoie de susținerea dv. pentru a face mai departe jurnalism psi de calitate. Fiecare contribuție de la dv., mai mare sau mai mică, este foarte importantă pentru a putea continua. Susţineţi Cafe Gradiva cu 1 euro sau mai mult - durează doar un minut. Vă mulţumim!
ma bucur sa aud de voi, spor la proiecte !
Serban Toader
cred ca ai vrut sa zici releva??????
Mulţumesc pentru observaţie! Am făcut un act ratat, condensând „relevă” şi „revelează”. Oscilam între cei doi termeni şi iată ce a ieşit.
A iesit un act ratat :). In felul asta ai si exemplificat conceputul.
Da, e interesant şi faptul că, dincolo de motivaţiile personale (care sunt, nu-i aşa, singurele importante), există contexte care par să favorizeze producţia de acte ratate. Să fi funcţionat oare discuţia despre actele ratate ca declic sau ca un fel de permis pentru producerea lor? Congresele şi conferinţele de psihanaliză au, se ştie, ratările lor – dintre care se aleg, neoficial, cele mai reuşite. Trebuie să menţionez însă că în timpul discuţiei radiofonice cu Valentin Protopopescu nici unul dintre noi nu a produs vreun act ratat. Din păcate.
Foarte interesanta ultima mentiune. Poate sa indice trei lucruri:
1. ca vigilenta voastra a fost foarte ridicata
2. ca discutia nu a „zgandarit” nimic din continutul refulat al fiecaruia
3. ca nu v-ati dat nici unul seama de eventualele acte ratate prestate. Ca orice aspect al realitatii, si un act ratat primeste eticheta care-i poarta numele in momentul in care cineva il observa…
Despre ultima observaţie. E posibil, de exemplu, să fi uitat ceva ce aş fi vrut să aduc în discuţie pe parcurs – omisiune interpretabilă ulterior (deşi la un interviu e preferabil să te abaţi de la punctajul iniţial de întrebări, urmărind firul discuţiei). Actele ratate pot fi recunoscute mai ales prin caracterul lor intempestiv şi / sau inoportun, prin discontinuitatea pe care o introduc. Or, cum am avut un discurs netulburat şi o desfăşurare lină-liniară a discuţiei, e putin probabil că am fost productivi de această dată, fie şi numai in sinea noastra. Ader mai degrabă la variantele a) şi b). Oricum, actul ratat nu e singura posibilitate de întoarcere a refulatului.
oricum, e mai sanatos decit actingul. (smile)