Citiţi despre

Psihoterapie şi durere existenţială

Relatia reala dintre psihanalist si pacient (II)

Descoperind oameni printre randuri

M-am întrebat adesea care e nivelul comun de cunoaştere a psihanalizei la noi. Psihanaliza nu constituie nici pe departe o referinţă obligatorie şi nici nu cred că ar trebui, dar te-ai aştepta ca unele idei să fi intrat totuşi în „cultura generală”. Dacă din filmele americane sau din cărţile franţuzeşti, de pildă, îţi poţi face o idee despre câteva concepte de largă întrebuinţare, la noi, aceste medii, ca şi vorbirea curentă rămân deocamdată impenetrabile la „chestia pe care a început-o Freud”.

Cred că dialogurile de mai jos înfiripă o bănuială verosimilă asupra cunoaşterii comune, minimale a psihanalizei la români, chiar dacă ele nu stau pentru o „cercetare calitativă”, cu focus groups, fiind realizate aleator de Anca Ionescu şi difuzate într-o emisiune pe subiect de la Radio România Cultural.

Ai auzit de… psihanaliză?
Da, am auzit.
Cam ce ştii despre ea?
Psihanaliza, dacă se poate spune aşa, este o metodă de terapie. Începe cu Freud. Freud este chiar părintele psihanalizei. Şi, după câte ştiu eu, este înrudită oarecum şi cu hipnoza.
Ai avea încredere într-o astfel de metodă? Dacă, să spunem, cineva din preajma ta ar avea nevoie de o astfel de terapie.
Da, eu am încredere, şi chiar persoanelor care ar avea recomandarea să facă aşa ceva şi nu ar avea încredere, le-aş recomanda să apeleze cu încredere.
Cum lucrează psihanaliza?
Este o terapie. Se retrăiesc clipe din copilărie.
Tu, singur, ai încercat vreodată să te psihanalizezi?
Eu, sincer, nu. Nu aşa, în detaliu. O analiză mai largă – da, dar cu detalii amănunţite – nu.
Asta ce ar presupune?
Ar fi o teamă de nereuşită, pentru că dacă m-aş analiza cu toate… cum ar fi… calităţile şi defectele, succesele şi insuccesele mele şi m-aş dezumfla, dacă se poate spune aşa… Şi mi-e teamă de această analiză în detaliu.
Dar când crezi că ar trebui să meargă cineva la psihanalist?
În momentul când are un blocaj intern, când nu mai ştie ce să facă, nu mai găseşte o cale de ieşire.
Ce ştii despre psihanaliză? Ai auzit ceva despre asta?
Păi… nu e chestia aia care a început-o Freud… mă rog… analiza viselor, chestii… de genul acesta, nu?
Da. Spune-mi ce ştii tu despre psihanaliză.
Nu prea multe. Mă gândesc că a analiza înseamnă, practic, cum gândeşte un om, ce înseamnă impulsurile lui, prin a-i analiza vorbele şi amintirile… nu ştiu… modul în care… pe ce pune el accent, adică ce reţine, ce nu reţine… ce-l deranjează, ce-l afectează, ce-l impresionează… tot felul de chestii de genul acesta… să încerci să-i faci o… să-l încadrezi… nu ştiu.
Care-i scopul?
Cred că iniţial se voia ajutorul pacientului, ca să spun aşa. Să-l faci să înţeleagă mai bine cine este, ce doreşte el de fapt… care sunt ideile lui… nu ştiu… Adică să se înţeleagă el mai bine pe el.
În mintea ta aşa se conturează figura tipică a psihanalistului?
Cred că Freud, sincer. Adică… cineva cu ochelari, cu barbă albă, cu carneţel în mână…
Ai citit ceva despre psihanaliză?
Nu. Nu prea. Singura chestie care, mă rog, are cât de cât o legătură cu psihanaliza, cred eu, a fost o carte care n-am citit-o integral, se numea Factorul Einstein şi se
referea la cum să-ţi îmbunătăţeşti practic IQ-ul prin analiza gândurilor şi a imaginilor care le vezi atunci când închizi ochii.
Ai auzit despre psihanaliză?
Da, sigur, este o ramură legată de psihologie, foarte interesantă şi foarte frumoasă.
Ce ţi se pare interesant?
În primul rând, că poţi să cunoşti mult mai mult omul de lângă tine. Deci, ştiind şi studiind tipurile de comportament, tipurile morfologice, în anumite situaţii poţi să faci conexiunea între felul lui de-a fi, cum ar trebui să fie. Situaţiile în viaţă le poţi înţelege altfel… mai multe lucruri.
Pe tine cred că te-a pasionat. Tu ai citit despre psihanaliză, nu?
Am citit, da, am citit pentru că îmi place foarte mult – şi prin psihanaliză întâi şi întâi am încercat să mă înţeleg pe mine. Deci, de ce reacţionez la nişte situaţii nu ştiu cum… pentru că, normal, trecând de la o situaţie la alta, observi că şi comportamentul tău se schimbă. Nu neapărat în rău. Reacţiile sunt puţin diferite. Şi atunci… ne-am obişnuit… şi cu termenii…
Deci ai citit cărţi – sau ai mers chiar la un psihanalist?
Nu, mai mult am citit. E adevărat că am cunoscut şi o psiholoagă foarte bună, dar nu a avut neapărat timp să-mi explice prea multe. Deci, discutând legat de mine, de ceea ce mi se întâmplă mie, de transformarea asta interioară, să fac legătura, cumva, cu ce am citit eu.
Pe tine te-a ajutat?
Psihanaliza?
Da.
Foarte mult. Cred că pe tot omul care vrea să înţeleagă câte ceva despre asta îl ajută.
Cum funcţionează?
Pleacă de la curiozitatea de a cunoaşte, de a citi, de a-ţi îmbogăţi… cum să zic eu… trăirea interioară. Deci, automat, te îmbogăţeşti pe tine şi pe ceilalţi. După care începi să citeşti – şi, cu timpul, pe măsură ce înţelegi unele lucruri care se întâmplă în relaţia dintre oameni, indiferent despre ce anume este vorba, simţi că la un moment dat s-au produs nişte transformări în sufletul tău. Când au început, când au pornit… cred că nimeni nu este – să nu zic conştient… nu este atent când încep transformările astea. Dar psihanaliza ajută omul la autoevaluare, la schimbarea de comportament sau la formarea caracterului în sine. Pentru că dacă oamenii, trecând prin viaţă, nu sunt atenţi la ce li se întâmplă, practic cred că nici nu au ce învăţa. Deci ajung să trăiască doar prin prisma influenţelor venite din afară şi nu este bine. Nu devin conştienţi de ei înşişi. Să păstreze ceva bun în caracter şi să renunţe la alte lucruri. Rămân influenţabili… şi fără prea multă cultură. Pe când eu cred că psihanaliza atinge fondul.

Ancheta a fost realizată de Anca Ionescu şi difuzată vineri, 15 decembrie 2006 în emisiunea Chef de vorbe a Danielei Vasile de la Radio România Cultural.