Cariera culturala a ciclotimiei i se datoreaza in primul rand lui Kretschmer, care a asimilat-o unui simplu cadru temperamental, cu predispozitie pentru boala respectiva, dar ancorat totusi intre limitele normalitatii. Kretschmer a pus in relatie ciclotimia cu notiunea de constitutie in sensul de biotip. Astfel, ciclotimul, care ar corespunde somatic picnicului, manifesta predispozitie fata de o posibila dezvoltare maniaco-depresiva. Pozitia lui Kretschmer, desi nu a fost confirmata de studiile epidemiologice ulterioare, domina in mod dogmatic si astazi perceptia asupra ciclotimiei. Comportamentul ciclotimic este constituit in primul rand din alternarea a doua secvente: in starea de euforie, subiectul se dovedeste hiperactiv, spiritual, imun la oboseala, are randament bun si poate dezvolta excese sexuale si alcoolice; in faza depresiva, subiectul se lasa dominat de tristete, capacitatea de efort i se diminueaza dramatic, eficienta activitatilor intreprinse frizeaza derizoriul si starea lui dominanta de spirit este resemnarea.
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.