Termenul de desiring machine (masina doritoare) se refera la instrainarea pe care o sufera natura umana in conditiile istorice ale sistemului capitalist. Sub asemenea auspicii, omenescul omului se deterioreaza, denaturalizandu-se, transformandu-se intr-o structura rigida pusa in miscare de dorinta. Dorinta nu (mai) poate fi decat de tip masinal, determinata mecanic de o forta superioara si alienanta. Dintr-o asemenea perspectiva, omul contemporan nu este decat un subiect care si-a pierdut individualitatea, devenind o rotita in imensa masinarie a capitalismului. Acesta din urma genereaza schizofrenia sociala, care il cliveaza pe ins obligandu-l sa evolueze pe doua planuri: cel comunitar-productiv si cel domestic-privat. Profunzimea patologiei consta in faptul ca diferenta intre social si intim se sterge, intre dorinta subiectiv-individuala si cea obiectiv-comunitara nemaiexistand vreo diferenta. Din acest punct de vedere, perversitatea sistemului este de o eficienta dezarmanta.Conceptul de masina doritoare, intrat in circulatia internationala in forma sa engleza desiring machine, s-a nascut totusi in spatiul de limba franceza. El a fost formulat ca atare de autorii parizieni ai unei carti revolutionare (la propriu si la figurat), L’anti-Oedipe: capitalisme et schizophrénie (Minuit, Paris, 1972), filosoful Gilles Deleuze si psihanalistul Félix Guattari. Cariera mondiala a conceptului in limba engleza se datoreaza prefetei semnate de filosoful Michel Foucault la editia americana a cartii citate. Acesta a apreciat „L’anti-Oedipe“-ul ca pe una dintre putinele carti de etica publicate in Franta postbelica. Mai mult, Foucault vedea in lucrarea colegilor sai parizieni o adevarata introducere in gandirea antifascista. Fascismul la care facea referire autorul Istoriei nebuniei in epoca clasica nu era exclusiv cel istoric, mussolinian, ci acel soi de fascism care ne domina sufletele atunci cand ne lasam fascinati de putere si sucombam in fata dorintei de a domina, exploata si elimina pe ceilalti, de a eluda prin intoleranta diferenta / diferitul. Nu intamplator, Foucault numea fascism capacitatea insului contemporan de a se lasa captat de dorinta si de a se transforma in masina doritoare gata sa primeasca orice oferta subliminal manipulanta din partea sistemului. Potrivit ilustrului prefatator, autorii lui L’anti-Oedipe realizasera o analiza percutanta a raporturilor dintre dorinta, realitate si „masina“ capitalista, respectiv sistemul puterii politice din democratiile occidentale postbelice.
Articolul poate fi citit integral in revista Cultura nr. 67 / 12.04.2007.
În caz că cineva ar citi articolul de mai sus.
Anti-Oedipe este o critică a capitalismului, dar nu pentru motivele menționate.
Să nu facem din filosofie ficțiune personală. Nici D. nici G. nu ar fi dat prea multe explicații, dar este clar faptul că "mașina" lor nu este una negativă, nu este robotizarea la care se gândește omul convențional. Sensul peiorativ al mașinismului e desemnat de termenul "automatism", pe care îl folosesc de mai multe ori. Să trecem la desiring machines. Dorința e o chestie rizomatică. Nici vorbă de mașinism. Sensul e explicat bine aici http://www.christianhubert.com/writings/desiring_machines.html
Schizofrenia, iarăși, D și G nu o iau ca atare, în sensul patologic, ci fac referiri la limbajul schizofrenic deseori cu admirație.
Autor, autor! Ai citit cartea? Ți-o recomand.