Formatori:
– dr. Brandusa Orasanu, psihanalist, doctor in psihopatologie fundamentala si psihanaliza Universitatea Paris 7, lector univ. Universitatea „Titu Maiorescu”, membru direct al Asociatiei Internationale de Psihanaliza;
– dr. Vera Sandor, presedinta Fundatiei „Generatia” pentru psihoterapia psihanalitica a copiilor si studentilor, membru direct al Asociatiei Internationale de Psihanaliza;
– prof. dr. Vasile Dem. Zamfirescu, Universitatea „Titu Maiorescu”, director general al Editurii Trei, autor al cartilor „Filozofia inconstientului”, „In cautarea sinelui”, „Intre logica inimii si logica mintii”, „Introducere in psihanaliza freudiana si postfreudiana”, membru direct al Asociatiei Internationale de Psihanaliza.
Organizatori: Centrul de Formare Profesionala si Evolutie Personala „Sistem Psi” Timisoara si Psihoterapie Net Timisoara
Programa: nivele de comunicare in relatia terapeutica; psihanaliza bolnavului psihosomatic; psihanaliza contemporana; tur de orizont; transferul; contratransferul si identificarea proiectiva; narcisismul si rusinea.
Data limita a inscrierilor: 23 iunie 2007
Informatii si inscrieri: tel. 0723 257 798 , 0788 438 541, 0788 763 033; e-mail: cabinet@psihoterapia.eu, office@sistempsi.ro; sediul centrului Sistem Psi, Pta Crucii, str. Petre Ramneantu (fosta Oltul) nr. 37.
Taxa de curs: 350 RON
Taxa de tabara: 100-120 RON
Psihanaliza
Psihanaliza este in acelasi timp un procedeu de cercetare a proceselor psihice cu scopul de a investiga semnificatia faptelor si a reprezentarilor ce au loc in inconstient; o metoda de terapie a tulburarilor psihice, in cadrul careia se tinde la rezolvarea acestora prin aducerea la suprafata si clarificarea semnificatiei rezistentelor, transferurilor si dorintelor ascunse ale pacientilor; un sistem complex de teorii cu privire la efectele proceselor psihice inconstiente asupra trairilor, gandirii si activitatii oamenilor. Elementele acestor teorii deriva din cercetarea proceselor psihice si din terapia starilor psihopatologice.
Cititi despre Psihanaliza, Sigmund Freud, freudismul si psihanalistii
Psihanaliza a fost dezvoltata de Sigmund Freud la inceputul secolului al XX-lea ca teorie generala a inconstientului. Modalitatile functionarii proceselor psihice au fost deduse de Freud in special din studiul semnificatiei viselor, interpretate de el ca realizare imaginara a indeplinirii dorintelor ce deriva din aspiratiile refulate ale copilariei. Calea recomandata pentru accesul in inconstient este intelegerea sensului viselor si a actelor ratate (lapsusurilor).
Psihanaliza a devenit azi extrem de familiara publicului larg (din Occident), dupa ce o vreme indelungata a fost fie respinsa, fie adulata. Dar succesul din deceniul 6, de pilda, mai ales in Europa, a instrainat-o, paradoxal, de esenta ei. Psihanaliza s-a raspindit pretutindeni nu numai datorita interesului starnit de terapia psihanalitica. S-ar putea spune chiar ca terapia a fost eclipsata de virtutile psihanalizei aplicate. Psihanaliza aplicata in literatura, sociologie, antropologie si etnologie, in religie si mitologie a stirnit interesul unui public care nu avea chemare pentru sfera clinica. In fine, psihanaliza s-a remarcat si prin mediatizarea pe caile cele mai comune: radio, TV sau prin intermediul scenariilor filmelor de cinema. Filme celebre au adus in prim plan psihanalisti. A existat chiar un film dedicat lui Sigmund Freud, care surprindea anii de incertitudine ai inceputurilor sale in psihanaliza.
In general, psihanaliza presupune ca experientele grave, neprelucrate ale copilariei sunt refulate, pentru ca altfel personalitatea imatura a copilului nu ar putea rezista acestui conflict. Nici un copil nu poate suporta, de exemplu, faptul ca este nedorit de unul din parinti, sau chiar urit. Psihanaliza spera sa obtina o vindecare prin aducerea in constiinta a starilor refulate, ori, asa cum se exprima Freud:”Wo Es war, soll Ich werden” („Unde era Sinele, trebuie fie Eul”). Trairile refulate sunt sustrase prelucrarii la nivel constient si nu pot fi integrate in personalitatea proprie. Acest proces poate fireactualizat treptat prin analiza, sub permanenta supraveghere si cu ajutorul omenesc al terapeutului.
Metodele psihanalizei
Anamneza pacientului are loc in mod clasic, acesta fiind culcat in timp ce psihanalistul se afla in afara campului sau vizual. In general, interpretarea datelor anamnestice amanuntite si de biografie este suficienta pentru a schita cadrul tulburarilor nevrotice si forma personalitatii psihopatologice.
Transferul (Übertragung) unor experiente si relatii din trecut asupra terapeutului este un moment principal al psihanalizei terapeutice. Se poate constata un transfer pozitiv sau unul negativ, in functie de tonalitatea trairilor proiectate asupra terapeutului. Din partea acestuia exista o reactie de contra-transfer (Gegenübertragung). Terapeutul a invatat in cursul propriei analize sa faca deosebirea intre simtirile si reprezentarile proprii si cele rezultate din analiza pacientului, pentru a nu se ajunge in mod inconstient la o stare de simbioza psihica.
Asociatiile libere produse de pacient fac posibil accesul la continutul trairii sale psihice, la conflictele sale intime, si descopera terapeutului imaginea vie a etiologiei nevrozei in cazul pacientului respectiv. Pacientul relateaza tot ce-i trece prin minte, intr-un flux neintrerupt, chiar crezand ca lucrurile sunt lipsite de importanta si n-au nici o legatura unele cu altele, sau chiar daca aceasta i-ar fi penibil si ar putea sa-i provoace un sentiment de rusine. Experienta psihanalistului poate descoperi in acest material brut multe informatii asupra unor experiente ramase ascunse. Aceasta presupune din partea pacientului o dispozitie la o cooperare fara limite.
Semnificatia viselor a reprezentat punctul de plecare al folosirii teoriei psihanalitice ca posibilitate terapeutica. Metoda presupune experienta in interpretare si exclude orice dogma. Interpretarea simbolurilor, produse ale fanteziei sau in relatie cu situatii originare, isi aduce contributia la elucidarea etiologiei starilor nevrotice. Interpretarea lapsusurilor ca substrat logic ilustreaza conceptia lui Freud asupra determinismului tuturor manifestarilor psihice.
